Damon Martinez, un baiat de cartier, crescut in suburbiile orașului New York, pare sa se descurce de minune in lumea asta intunecata in care supravietuirea e la fel de importanta ca si aerul. Cu o minte agera si cu un bagaj bogat de cunostinte in...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Disperarea si mandria au impins-o pe Yeva sa incerece sa faca gesturi extreme...caci nereusind sa ma faca partas la faptele ei, si-a cantarit sansele si si-a jucat ultima carte incercand sa fuga de mine. Luptandu-se ca o leoaica cu toate fortele nebuniei in care se afla, reusind cumva sa-mi scape din maini, nu a facut decat sa bantuie prin curte ca o naluca in noapte, dezorientata, dezolata, desculta si infrigurata, nevoita sa se dea batuta caci s-a confruntat cu realitatea crunta in momentul cand a realizat ca nu are unde sa fuga, ca e pazita...doi dintre baietii din fortele de ordine incoltind-o, vazandu-se nevoiti sa o aduca cu forta in interiorul casei sub privirile mele compatimitoare care pentru ea au fost cumplite, egale cu moartea. Odata scapata din mainile lor, sifonata si la propriu si la figurat, se zvarcoleste acum prin incaperea intunecata cu o disperare fara margini, neputand sa accepte infrangerea...
-Chiar trebuia sa pui toti oamenii astia pe drumuri? intreaba nervoasa facand referire la agentii de afara care au incercuit tot perimetrul. Chiar era nevoie de toata mascarada asta? Pentru ce atata circ...!?
-Trebuia sa ma asigur ca vei sta cuminte...
-Cuminte? Nu intelegi ca pentru mine e vital sa-mi duc treaba pana la sfarsit? Esti un nemernic Damon Martinez!
-Imi place cand imi strigi tot numele...Ma simt ca o vedeta.
-Iti permiti acum sa ai arogante si glume in program! Tu nu-l cunosti pe Hector Carter!
Ma fixeaza furioasa si incordata, dand ocol camerei ca o fiara in cusca, ca apoi usor usor sa isi piarda din agresivitate schimband "placa", intorcandu-se din nou la strategia dinainte, cea pe care o stapaneste cel mai bine...Actoria...
-Pe mine inca ma doare...Eu am multe rani...
-Sunt convins...insa asta nu-ti da dreptul sa...
-Ramai cu mine...ma intrerupe cu glasul soptit. Nu ma lasa singura aici te rog...
-E casa fratelui tau, n-ai de ce sa-ti faci griji.
-Te rog...sopteste cu ochii unui catel batut.
O privesc ferm, fara sa ma las convins de privirile si rugamintile ei, de teatrul ei ieftin, de glasu-i mieros si inselator care pana acum doua minute striga.
-Igor trebuie sa apara din clipa in clipa Yeva...
-Pana atunci stai cu mine...
-Trebuie sa plec.
-Trebuie sa pleci...dar nu vrei sa pleci...! ridica tonul iritata, iesindu-si din minti.
Oftez dand din cap exasperat.
-Nu o sa-ti raspund la provocari...
-O sa ramai...!
Nu sunt surprins de tonul ei. Pune la bataie totul ca sa ma tina-n loc, sa-mi strice si ea planurile, si nu pierde timpul. Ochii ei ma analizeaza acum din cap pana-n picioare, irezistibili, captivanti, plimbandu-se sugestiv pe trupul meu si asta ma intarata, ma incita la maxim oricat de tare as incerca eu sa ma feresc, sa neg ca nu-i simt privirea pana in oase.
