Damon Martinez, un baiat de cartier, crescut in suburbiile orașului New York, pare sa se descurce de minune in lumea asta intunecata in care supravietuirea e la fel de importanta ca si aerul. Cu o minte agera si cu un bagaj bogat de cunostinte in...
"As fi putut sa bag mana in foc ca viata mi-a aratat cam tot ce putea sa-mi arate...Si totusi cand lucrurile incepeau sa se alinieze in favoarea mea, imi e dat sa incasez alte lovituri..." ____"Cateodata diavolul merge singur. Alteori il urmam orbeste..."____ ☆☆☆
-E o escorta pentru elicoptere care transporta trupe speciale! Minunat copoiule! exclama Lawry infuriat tintuindu-ma cu o expresie aspra.
-Nu am idee ce dracu' se intampla! spun derutat privind spre elicopter.
-Nu ai idee...Cand ma gandesc ca mi-ai tinut un discurs teribil despre tradari si tradatori...striga el dezamagit.
-Discurs...? Pe dracu Lawry! Slujesti la doi stapani...! Mafia si statul! Nu era normal sa-ti pun intrebari?
-Te-ntreb acum ce cauta aparatul asta aici copoiule!? M-ai tradat? Mai asteptam ceva surprize?
Nu apuca bine sa-mi arunce vorbele taioase caci in urmatoarea secunda se zareste un al doilea elicopter pe cerul vinetiu...
-Un M-35! Formidabil! zbiara Lawry la mine dupa o discutie aprinsa cu calauza. E un elicopter de armata pentru transportul trupelor de infanterie! Nemernicule...! Ce e asta? Vrei o lupta? iti voi da un intreg razboi! Unul adevarat inca!
-Nu trageti! urlu disperat spre lunetistii de pe acoperisuri pregatiti de atac. In mama ma-sii Lawry, spune-le sa lase armele si sa vedem mai intai despre ce dracu este vorba!
-Sa lase armele? Glumesti copoiule...Mitralierul de calibru mare poate sa ne "curate" de pe fata pamantului daca ei deschid primii focul...
-Nu va fi cazul de asa ceva!
-Prinde asta! imi striga aruncandu-mi o automata pe care i-o aduce unul din rusi. Tinteste daca nu sunt ai tai! Tragi la primul semn de amenintare!
-Lasa-i dracu sa aterizeze Lawry! Nu suntem in razboi cu nimeni! urlu cu arma in mana si cu ochii pe cer nestiind ce sa cred.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nimeni nu deschide inca focul. Privesc acum cu ochii largi spre locul unde aterizeaza primul elicopter, "escorta" cum ii spune Lawry. Putin a lipsit sa nu ne spulbere cu totul caci aterizarea fortata a avut loc chiar aproape de asezarile oamenilor si de noi. Ma uit cu ochii mari fara sa pot face nimic cum elicopterul odata instalat la sol este imediat inconjurat de rusii inarmati pana in dinti si nervosi iar cei din interiorul aparatului de zbor inclusiv pilotul, sunt trasi fortat afara unul cate unul si tarati efectiv prin zapada cativa metri pana in fata noastra. Inca ma rog ca figurile de sub glugile impereabilelor stranse pe fata sa nu-mi fie cunoscute. Ma rog degeaba...caci in afara de pilot, dupa constitutia corpului, ceilalti doi stiu deja cine sunt...Cand ii aduc in fata noastra, ingenunchiati si cu figurile la vedere, ma incearca un sentiment de turbare totala, furie, deznadejde si sfarsit...Indata ce aterizeaza si cel de-al doilea elicopter aceiasi rusi inviersunati se napustesc intr-acolo gasindu-se acum fata in fata cu cele opt trupe speciale care s-au aflat la bord, echipate de "razboi" si care inainteaza in forta spre locul unde ne aflam, parand gata sa traga in absolut tot ce misca...asteptand doar "ordinele"...ordinele colonelului Gordon care isi face acum aparitia tantos din cabina de pilotaj... Ma apropii cu sufletul in gat de cei adusi, aflandu-ma in stare de soc...
