Printre ingeri si demoni

Agonie si extaz...

Leila
Ploaia inca nu s-a oprit. Cad din cer neincetat stropii grei de ploaie care spala orasul, spala sufletele murdare. Privesc pe geam cum oamenii fug grabiti prin ploaie adapostindu-se sub umbrelele cenusii. Probabil se grabesc spre casa unde ii asteapta un loc cald si un suflet care ii intelege. Pe mine nu ma intelege nimeni, mai grav e ca nici eu nu ma inteleg. Nu stiu ce-a fost in capul meu cand i-am dansat in separeu lui Damon, eram furioasa pe el si am vrut sa-l fac sa plateasca pentru...numai cand ma gandesc la noaptea trecuta imi vine rau. Privirea lui ma urmareste peste tot, ma obsedeaza, ma ia cu lesin cand ma gandesc cum ma privea in timp ce dansam lipindu-mi trupul de el, niciodata nu am mai dansat asa pentru nimeni, ochii lui urlau de dorinta, ma vroia cu disperare, m-ar fi devorat ca un animal infometat. Apoi am stricat totul in clipa cand a aflat ca eu eram cea care se ascundea sub masca. Privirea lui s-a transformat din dorinta in repulsie, din extaz in agonie, am vazut in ochii lui socul si durerea, durerea crunta a dezamagirii...foamea din ochii lui s-a transformat in furie, nimeni niciodata nu m-a mai privit asa. Dispretul si raceala din ochii lui m-au adus in pragul in care mi-am dat seama cine sunt. Un nimeni.

Strang in maini sticla de vin si plang ca o proasta. Mi-e sila de mine. Respectul de sine mi-a scazut sub 0. Nimeni nu ma poate judeca acum mai aspru decat mine. N-am facut nimic bun cu viata mea. Am ramas tot acolo, in mocirla in care m-a aruncat Cobra. M-am complacut in situatie. Imi merit soarta. Cu varf si indesat.

-Yeva, mananca ceva te rog, sopteste Asi mangaindu-ma pe cap ca pe un catel.

Imping farfuria de sub nasul meu si mai iau o gura de vin, direct din sticla.

-Yeva...

-Inceteaza Asi! strig sfarsita inghitindu-mi lacrimile.

-Nu mai bea, te rog, o sa-ti vina rau, spune reusind in cele din urma sa-mi smulga sticla din mainile inclestate.

-Mi-e rau deja Asi, ma doare rau de tot sufletul, l-am pierdut...

-Nu poti sa pierzi ceva ce n-ai avut niciodata, spune privindu-ma intens cu ochii aceia mari si negri. Damon n-a fost niciodata al tau, tu asta nu intelegi. Te-ai amagit singura.

-Mersi...ma simt mai bine acum, spun intinzandu-ma pe jos, direct pe covor.

-Cineva trebuie sa-ti spuna adevarul, vrei sa te mint? Nu te stiam asa de naiva.

-Nu stiu ce e cu mine, de ce ma doare atat de rau?

-Pentru ca te-ai indragostit de el...

Se asaza langa mine pe covor si-mi iacapul in poala continuand sa ma mangaie pe par. Niciuna din noi nu mai scoatem un sunet. Se asterne o tacere mormantala.

-Asi...ai fost vreodata indragostita? soptesc intr-un tarziu strangand-o de mana.

--Nu, adica...bine, imi place de un tip care vine mereu in club. Stiu ca si el ma place pentru ca are genul acela de privire...Stiu ca vine acolo pentru mine.

-Macar el te place asa cum esti, stie ca esti dansatoare, nu te judeca. De ce nu-i dai o sansa sa te cunoasca?

-Yeva...nu-mi permit sa-mi pierd jobul.

-De ce spui asta? intreb intoricandu-mi capul spre ea.

-Stii si tu ca nu-mi permit relatii serioase. Imediat ce-as iesi cu el mi-ar interzice sa mai pun piciorul in club. Niciunuia nu-i trebuie o iubita la care sa se holbeaza si altii.

Dintr-o data ma impinge usor si se taraste pana in locul unde a pus sticla de vin, o ridica si ia o inghititura zdravana.

O privesc socata printre genele ude.