Si cum sa creez raiul cand cea pe care o iubesc a ajuns sa conduca iadul...

480 14 5
                                    

"_____Traind intr-un secol al vitezei, in care totul este subordonat, in care totul ne domina, nu mai avem timp. Eu...nu mai am timp. Tot reflectand asupre vietii mele pe care o consider banala si monotona, totul trece pe langa mine. Invat mereu ceva nou, sa-mi tin mintea ocupata, patrunzand mereu in aceste zone ale eternului "maine sau ieri", dar azi...? Ce-as putea face pentru ziua de azi? Dar pentru mine? Pentru clipa de acum? Azi vreau sa fiu un om mai bun. Azi vreau sa gandesc cu ochii mintii si sa reflectez cu cei ai sufletului. De ce sa traiesc mereu gandindu-ma cum ar fi...cand as putea incerca sa creez raiul cu propriile maini...Asa poate-mi voi aminti...Comanda sinistra a ceea ce vor vocile din capul meu sa aud a luat sfarsit. Acum sunt doar eu inauntrul meu. Sunt singurul care-mi trag corzile. Nu mai vreau sa fiu arhitectul propriei mele distrugeri...
Ma uit indelung in oglinda si...abia imi recunosc fata ce-o port. Am crezut ca vad diavolul de partea cealalta a oglinzii asa ca am intors-o.
Cine e tipul asta cu ochii rosii pe care l-am privit? Ce e cu el? Care-i e povestea? O stiu spusa de altii insa...vreau sa o vad cu ochii mei, sa traiesc ce-a trait el, sa ma contopesc cu el, sa fim unul...Nu-mi ajung povestile. Vreau sa sparg bariera dintre mine si el. Detine lucruri la care nu am acces...Amintirile mele...Daca m-as stradui mai mult poate ca as reusi sa imi amintesc. As putea face ceva in sensul asta incepand chiar de azi, incepand sa construiesc ceea ce avea el...Poate ca facand asta, am sa iubesc lumea asa cum ar trebui s-o iubesc, compensand toate datile in care nu am fost. Poate o sa ma trezesc astazi, si-am sa vad lumina ce-a fost inlocuita cu intuneric..._____"

☆___________☆

Gandurile ma tin treaz pana tarziu, ma framanta. Wlof ma tine treaz cu necontenita-i tanguire...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


E trist. Sufera si-mi tranzmite si mie starea lui. Il aud in noapte si ma cutremur. De multe ori am deschis portile larg, lasandu-l liber sa colinde prin padurea de brazi din spatele curtii ce se uneste undeva cu orizontul...dar nu pleaca, nu trece de porti singur, ca o granita invizibila pentru el...Ma ridic in capul oaselor si-mi arunc privirea spre geam. Aprind lumina din terasa si ies, podeaua de lemn scartaind usor sub talpile goale. Imi infig mainile in balustrada inspirand aerul tare pe nari, cercetand buimacit imprejurimile in lumina difuza a neonului. Un paradis am creat aici, o oaza de oxigen, brazi, ferigi inalte si iarba deasa, tot ce mi-am dorit...Verde peste tot. Verde in locul betoanele din oras. Mult verde pentru mine. Mi se pare ca aud fosnete jos in desisuri...Ma uit mai bine, holbandu-ma chiar, asteptandu-ma sa-l vad pe Wolf patruland prin curte, asa cum face de obicei dar nu vad nimic. Totul pare incremenit. Doar vantul...

 Doar vantul

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Printre ingeri si demoniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum