Printre ingeri si demoni

Dezlantuirea fiarelor.

NEBUNIA MEA VA FI INTOTDEAUNA SUFERINTA CARE NU SE VA VEDEA.

Ceasurile incetasera sa mai numere secundele, minutele, orele...Cand m-am trezit din visare era tarziu. Noapte afara, noapte in mintea mea..."Ce dracu?" ma intreb in timp ce incerc sa ma ridic din pat insa nu reusesc decat o zvacnire slaba. Parca sunt rupt in doua. Nu-mi simt mainile, nu-mi simt picioarele, aproape deloc nu-mi simt corpul. Imi rotesc capul in jurul meu si totu-mi pare in ceata. Strang ochii inchizandu-i si deschizandu-i de nenumarate ori insa tot nu mi-e clar nimic. Vederea imi joaca feste. Cand in sfarsit mi se limpezesc ochii il vad ceva mai incolo, inghesuit in fotoliu, pe Claiton. Doarme dus cu barbia in piept. Il privesc cu mintea tulbure incercand sa-mi dau seama ce se petrece, apoi imi amintesc ce s-a intamplat ultima data cand ne-am vazut. Ma ridic cu greu din pat, chinuitor de greu, si ma tarasc naucit prin incapere. Sunt in camera mea de hotel iar Claiton e acolo cu mine, ma pazeste.

-Scoala-te Claiton! ii spun intinzand mana spre el inghioldindu-l sub coaste. Scoala-te dracu! urlu de-a dreptul infuriat vazand ca el sforaie in continuare.

Mi-e greu si sa vorbesc. Simt ca am gura stramba. Il vad cum tresare speriat uitandu-se la mine cu ochii impaienjeniti de somn..

-Nu pot sa ma misc. Ce dracu s-a intamplat? urlu schimonosit, simtind ca nu-mi pot controla muschii fetei. Cuvintele imi suiera cumva printre dinti, fara sa pot deschide gura.

Ochii lui ma urmaresc ingustati si tacuti in timp ce incerc sa ma mobilizez. Senzatia de amortire, de neputinta, ma scoate din minti.

-O sa mai dureze ceva pana iti revii complet. Starea asta se numeste "paralizie temporara". Nervii, muschii, nu mai raspund la comenzi...o vreme.

-Ce dracu mi-ai facut?

-Te-am scos din joc Martinez. Trebuia sa te opresc cumva nu?

Ma uit la el cu furie, derutat.

-Miscarea asta ai invatat-o la Academie?

Tace. Tacerea lui ma irita si mai tare. I-as arata si eu cateva miscari daca nu m-as simti moale ca o carpa.

-Odihneste-te Martinez. Maine vei fi ca nou.

-Ce zi e? intreb confuz. Vreau sa stiu cate zile am fost inconstient.

-Nu-ti face griji. Dormi de cateva ore bune, imi pare rau ca n-am reusit sa te deconectez mai mult de la viata haotica si de cacat pe care o duci. Numai asa te vedem linistit. Greu al dracu cu tine! Nu reuseste omul sa te tranchilizeze cu nimic. Nu esti pamantean cu siguranta. Nu esti om.

Il privesc incruntat. Inca motai inert pe canapeaua in care am cazut.

-De Cicatrice nu ma intrebi nimic? spune Claiton ironic.

Simt ca-mi creste tensiunea. Asta inseamna ca nu am murit. Inspir aerul pe nari si inchid ochii. Intrebarile astea stupide ale lui Claiton ma omoara.

-Ce face nemernicul ala? intreb sleit de puteri lasand garda jos si uitandu-ma in ochii lui Claiton.

-I-ai mutat si falca cealalta. Asa ca sa fie set complet. Sta cu gheata pe fata. Mai are putin si se transforma intr-un zombi.

-Si-a bagat picioarele in viata mea! Oricum nu scapa viu din mainile mele. Nu se poate ascunde mereu in spatele tau. Data viitoare...

-Stiu ce a facut. Mi-a spus...in mare. E un dobitoc dar...E al nostru. Trebuie sa tinem aproape. Nu ne permitem sa dam satisfactie vulturilor. Dau tarcoale deasupra noastra si asteapta sa facem o greseala, sa ne sfasie hoiturile. Ce facem? Unde dracu e gasca noastra? Ne omoram intre noi Martinez? Ne oferim lor pe tava?