Printre ingeri si demoni

M-ai lasat sa te las, acum vrei sa te vreau...?

Din cutia postala atarna un colt de ziar aruncat acolo in graba la prima ora a diminetii de un postas plictisit. Nici nu stiu de ce dracu se mai obosesc sa le tipareasca, oricum nu le mai citeste nimeni. Il trag usor si ma uit la data constatand ca sta de ceva timp cutia postala. Privirea mi-e incetosata de oboseala. Pe prima pagina scrie mare: "Damon Martinez zis "The Animal" eroul reinventat si din nou pe urmele gloriei. Inca o victorie scump platita asa cum au fost toate victoriile lui. In incercarea de a vana capii mafiei "Zayn", instructorul canin Damon Martinez a platit cu viata celor patru caini de elita pe care ii avea in custodia lui. Imputernicit ca sef de catedra Dresaj la centrul Chinoligic New York, el a declarat:
"Descoperirea organizatiei "Zayn" a scutit lumea de si mai multe cadavre. Cainii isi fac intotdeauna treaba. Acesti "specialisti" in depistarea mirosurilor nu mint niciodata, nu inseala, nu incearca sa te pacaleasca, nu se tem de pericole, nu se tem de moarte. Ei...ei doar isi fac treaba."

-In mama ma-sii! exclam irirat. La dracu cu asta! Ei doar isi fac treaba...La dracu! La dracu dobitocule!

Urlu de-a dreptul ca un apucat. Sufăr. Simt că o iau razna. Il cocoloșesc nervos și-l arunc în gard bătătorind pământul de sub picioare cu mâinile în cap. Credeam că am depășit acest moment. De mai bine de două săptămâni cutreier de nebun pădurile. Eu și Wolf, pe veci suflete sălbatice, mergând în continuu pe cărări neumblate, hrănindu-ne cu ceea ce ne oferea natura, vânând și împărțind carnea, împărțind apa, adăpostul...Lupul m-a învățat cum să supraviețuiesc în salbăticia cruntă așa cum si eu l-am pregătit pentru oraș. O saptămână întreagă am fost într-o continuă mișcare, nu am dormit în același loc, alt peisaj, alt adăpost pe care-l construiam cu mâinile goale din crengi, frunze și pamânt. Mi-am aerisit creierii, m-am curățat de mizeriile orașului, m-am întrebat, m-am zvârcolit, m-am răscolit. Căutam...Căutam ceva, căutam răspunsuri, căutam liniștea pe care înca nu o am. Sunt într-o continuă căutare..."Cine sunt eu?" Asta-i întrebarea care nu-mi dă pace..."Cine dracu' sunt?!"
La un moment dat tot mergand am traversat toata padurea si am ajuns in cele din urma la o ferma mica de animale unde am ramas pentru tot restul saptamanii. Am stat acolo printre oameni simpli, oameni frumosi la suflet, care ne-au gazduit si ne-au hranit ca pe cei mai de seama oaspeti, uimiti fiind pana peste cap de Wolf, singurul lup pe care l-au vazut in viata lor ca fiind neinteresat de animalele lor, caci nu a plecat nici o clipa de langa mine, nu s-a miscat de la picioarele mele...El doar imi urmarea in continuu privirea si intelegea. Nici nu mai era nevoie de cuvinte, ne intelegeam prin gesturi, semne sau priviri. Ne citim mintea unul celuilalt.

Ma indrept mahnit spre casa, epuizat, caci nici nu mai stiu de cand nu am mai iesit din sala de sport, caci de la ferma m-am oprit direct la sala, m-am antrenat ca nebunul zi si noapte rupand aparatele si sacii de box in incercarea de a-mi tine mintea departe de mine, in incercarea de a-mi elibera furia surda ca mocneste in mine...Dau sa intru in casa insa usa de la intrare e inchisa si sunt surprins de asta. Bat cu putere dar nu raspunde nimeni si simt ca inebunesc. Faptul ca nu am acces in propria casa ma inebuneste. Cu o lovitura puternica scot usa din balamale. Intru nervos inauntru si nu mai am nici satisfactia sa o trantesc pentru ca e facuta tandari. Ma uit fara sa vreau spre scari unde o zaresc pe femeia care ma priveste fix, incremenita acolo. O privesc si eu cu respiratia taiata. Prezenta ei imi scoate sufletul...Nu sunt pregatit sa o revad. Niciodata nu voi fi...In legatura cu ea mi se isca in adancul constintei intrebari pe care nici macar nu am dreptul sa i le pun.

-Pentru ce te holbezi asa? Nu te-ai putut deranja sa deschizi usa? De ce o tii incuiata?

Ma tintuieste lung si simt cum imi creste pulsul si ma apuca naduselile.

-Sunt singura aici si...

N-ar fi trebuit sa fiu atat de socat la auzul vocii ei si totusi...raman parca blocat, cu respiratia inghetata pe buze.