Capitolul 21

329 23 0
                                    

Monique's pov

-Ce frumos e azi.zic spre Liam și îmi ridic privirea spre cerul senin.
-Neahh,mai frumoasa ești tu.spune și mă trage spre el.
-Aww. Ce dulce ești tu!spun și îi dau un sărut pe buze.
-Știu, nu?
-Monique! Eu și Liam ne întoarcem privirea în spate și îl văd pe Dylan alergând spre noi.
-Hei,Dylan!spun și zâmbesc prietenos.
-Hei,ce faci?
-Bine am ieșit puțin.
Liam își drege glasul și spune:
-Tu cine ești?
-Dylan,iar tu...?
-Liam iubitul ei!spune Liam apăsat ultimele doua cuvinte.
-Oh... mă bucur sa te cunosc. Eu trebuie sa plec,ne mai vedem Monique!spune Dylan și se apleacă sa îmi sărute obrazul ,apoi pleacă lăsându-ma pe mine perplexa și pe Liam cu un car de nervi.
-La dracu! Cine se crede el sa te pupe pe obraz de fata cu mine? Ce tot spun? Nici nu trebuia sa te pupe! Numai eu am voie sa fac asta!țipă.
-Liam,nu exagera. E doar un amic.
-Sigur! Amicii nu se pupa!
-Dar ei ce fac?
-În niciun caz nu se pupa! De când va cunoașteți?
-Din ziua când am aflat ca m-ai înșelat...
-Te-a atins?
-Nu,doar ma dus acasă.
-Ce a făcut?
-Ma dus acasă pentru ca nu aveam cu cine merge,dar dacă nu mă înșelai aveam cu cine merge acasă și nu îl mai cunoaștem pe Dylan!spun deja începând sa fiu nervoasă.
-La dracu cu el! Nu-i mai spune numele!
-Dar cum ai vrea sa-i spun?
-Nu vreau sa-l mai pomenești! Nu vreau sa te mai întâlnești cu el,înțeles?
-Liam,suntem doar amici! Atât! Nu mai exagera! Și în plus nu îmi spui tu cu cine sa mă întâlnesc și cu cine nu!îi tip în fata.
-Ba da am voie! Sunt iubitul tău,ai uitat?țipă înapoi.
-Nu n-am uitat! Dar tu se pare ca ai uitat ca eu sunt un om și nu un obiect sau un cățel ca sa-i spui ce sa facă și ce nu!tip și plec.
-Unde pleci?
-Acasă! Departe de tine!
-Monique!mă striga Liam dar eu îl ignor și merg mai departe spre casa.

***
-Monique,ești bine?mă întreabă mama.
-Da.
-Sigur?
-Nu...
-Vrei sa vorbești despre asta?
-M-am certat cu Liam.
-Din ce cauza?
-El îmi spune cu cine sa mă întâlnesc și cu cine nu,și asta nu îmi place!
-Scumpo,poate e doar protector.spune mama blând.
-Pai atunci e prea protector!zic dur.
-Monique,a venit Liam.ma anunță Angela.
-Nu vreau sa vorbesc cu el,spune-i sa plece!
-A zis ca e urgent.
-Scumpo,cred ca ar trebui sa vorbești cu el.spune mama.
-Bine,spune-i sa vina. Angela murmura un "imediat" și pleacă.
-Eu va las sa vorbiți.spune mama și îmi da o îmbrățișare apoi pleacă.
Câteva secunde mai târziu se aude un ciocănit și eu spun un simplu "intra".

-Monique,iubito,îmi pare rău, doar ca nu suport ca alt băiat sa te atingă sau chiar sa te pupe așa cum a făcut...ăla.
-Știu Liam, dar eu și el suntem doar amici. Atât! Eu pe tine te iubesc nu pe el.
-Știu, și eu te iubesc,îmi pare rau!
-Te iert,dat sa știi ca nu poți sa îmi spui tu cu cine sa mă întâlnesc și cu cine nu.
-Da,știu, așa am acționat la nervi. Vino aici.spune și mă trage spre pieptul lui.
Mă cuibăresc mai bine la pieptul lui și îl mângâi ușor pe spate. Îmi ridic capul și îmi apăs buzele de gatul lui,el scoțând un geamăt gutural.
-Te iubesc,buburuza!
-Și eu te iubesc,lacusta!

I Love You! {Liam Payne FF} - Volumele 1 și 2-NeeditatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum