I Love You! {Liam Payne FF} - Volumele 1 și 2-Needitată

Capitolul 10

Când am crezut ca am scăpat,suntem opriți de o voce.

-Alexis,cine e el? Spune tata.

Am dat de naiba! Acum ce o sa-i spun?

Mă uit panicata la Cameron,vazandu-l foarte relaxat.

-Aveam nevoie de Alexis mai devreme și cum nu a răspuns la telefon,am venit sa o trezesc eu. Spune calm Cameron,folosind aceeași scuza ca mai devreme.

Tata nu pare sa-l creadă,așa ca vine mai aproape de el și se plimba în jurul lui,examinându-l.

Se oprește în dreptul lui și își îngustează ochii.

-Oare de ce nu te cred? Spune tata.

-E treaba dumneavoastră domnule,eu  doar v-am răspuns. Spune Cameron indiferent.

-Alexis,e adevărat? Mă întreabă tata,încă uitându-se în ochii lui Cameron.

-Da,tata,e adevărat! Spun cu un nod în gat.

Tata își întoarce privirea spre mine și zâmbește.

-Okay,o sa vorbim diseară. Sa aveți o zi bună! Spune tata și pleacă din fata noastră.

Eu răsuflu ușurată și mă uit încă o data la Cameron.

-Mergem? Întreabă.

-Da!

¤ ¤ ¤

Imediat cum am ajuns la casa de moda,am început sa lucrăm.

Eu mi-am finalizat colecția de haine,iar Cameron s-a uitat peste niște foi,semnându-le în același timp.

Îmi ridic privirea puțin,sa mă uit la Cameron.

Era foarte concentrat,dovada fiind încruntatura de pe fața lui.

Probabil a simțit ochii mei pe el,și si-a ridicat privirea spre mine. Zâmbește pervers și se ridica de la biroul lui. Vine spre mine cu pași înceți și senzuali,având grija sa nu piardă contactul vizual cu mine. Ajunge în spatele meu și se apleacă,capul lui fiind la același nivel cu al meu.

-Ia sa vedem la ce ai lucrat tu,de când ai venit aici. Spune cu vocea răgușita.

El ia foile în mana și se uita atent la ele.

După câteva secunde își mărește ochii.

-Tu ai făcut asta? Întreabă cu gura căscată.

-Da...sunt așa urate ? Întreb și îmi las capul în jos.

-Glumești? Sunt geniale! Spune și mă sărută pe buze.

Se depărtează repede,realizând ce a făcut.

Eu rămân uimita de gestul lui,nu cred ca a făcut asta!

Face câțiva pași înapoi și se uita la mine.

-Ăăm...eu...nu știu de ce am făcut asta,uită! Spune și pleacă afară.

¤ Din perspectiva lui Cameron ¤

-Ia sa vedem ce ai făcut de când ai ajuns aici! Spun.

Iau schițele în mana și mă uit atent la ele.

Nu pot sa cred,ea a făcut asta? Spun uimit și îmi măresc ochii.

-Tu ai făcut asta? Întreb cu gura căscată.

-Da,sunt așa urate? Întreabă și își lasă capul în jos.

-Glumești? Sunt geniale! Spun și o sărut pe buze.

Stai,ce?!

Mă departez rapid de ea,după ce realizez ce fac.

Fac câțiva pași în spate și mă uit la ea.

-Ăăm...eu...nu știu de ce am făcut asta,uită! Spun și ies afară val-vartej.

-Domnule,ati pățit ceva? Spune Amanda,secretara tatei,când trec pe lângă ea.

Nu o bag în seama și merg mai departe.

Ies afară din clădire și mă opresc,luând o gura de aer.

De ce am făcut asta? Mai întâi m-am îmbătat,am mers la ea acasă,am dormit cu ea în același pat,iar acum o sărut ? De ce an făcut toate astea? E doar o angajata pentru mine,nimic mai mult!

'Dacă e doar o angajată pentru tine,atunci de ce ți s-au aprins călcâiele după ea?' Spune conștiința mea.

Decid sa o ignor și încep sa mă plimb de colo în colo. Trebuie sa îmi cer scuze!

'Sa ce? Tu nu ti-ai cerut scuze nici de la mama ta,când făceai prostii și îi cer scuze unei angajate? Fii serios Cameron!' Intervine din nou conștiința mea.

Aici are dreptate! Acum realizez cât de porc am fost cu mama,când făceam prostii!

Trebuie sa mă schimb,nu.pot sa rămân același nesimțit toată viața!

Mă întorc înapoi în clădire și urc la biroul nostru. Intru în el și spun fără sa mă mai gândesc a doua oară.

-Alexis,îmi pare rău!

¤ ¤ ¤

'Necorectat'