Laughing Jack : Sentiment De Ura

Damian intervine din nou..

Perspectiva *Rose*

Offff blestemat fii Damian ! Steph a avut dreptate sa nu-l luam sa locuiasca cu noi! Cum am putut sa fiu asa naiva? Acum cred ca Steph ma uraste, ce sa fac? Ce sa-i spun? Daca nu ma crede? Nu am de ales, trebuie sa-i spun, trebuie sa incerc!

M-am ridicat din pat si m-am dus sa fac un dus lung si fierbinte gandindu-ma ce sa i spun. M-am imbracat in niste pantaloni negrii, un tricou simplu alb si cu un hanorac alb ca al lui tati. M-am incaltat cu niste tenesi negrii si am iesit din camera.
M-am indreptat cu pasi usori spre camera lui Steph si m-am oprit in fata usii lui. Nu se auzea nimic, am inghitit in sec si am deschis usa, nici urma de Steph. Unde o fii?

Am coborat in sufragerie unde bunicul Slender strangea niste cioburi iar restul erau in bucatarie foarte ingrijorati discutand despre ceva.

-Bunicule Slender ce s-a intamplat? L-am intrebat curioasa.

Toti au plecat din bucatarie si s-au indreptat spre mine.

-Stephan a spart un geam. De fapt mai multe. Mi-a raspuns bunicul Slender.

Asa nervos este ?! Clar asta nu mai e Steph pe care il stiu eu. Offf si este numai vina mea.

-Unde este acum? I-am intrebat speriata.

-E la vanatoare . A raspuns matusa Meli care era foarte trista.

Damian a coborat si el in sufragerie si mi-a facut cu ochiul.

-Mersi ca l-ai oprit sa ma distruga. Se pare totusi ca a insemnat ceva sarutul ala. A spus el ranjind.

L-am privit cu ura si m-am abtinut sa nu-i ard umpic fundul ala de terminat.

Am vrut sa urc la etaj dar usa de la intrare s-a deschis puternic, fiind dupa trantita tot cu putere. M-am intors cu spatele si l-am vazut pe Stephan cu capul plecat in fata, mainile in buzunare si plin de sange. Si-a retras tentaculele si si-a ridicat privirea, suvitele venindu-i in ochi, era nervos, foarte nervos, privirea lui era plina de ura si suferinta. N-a indraznit sa spuna nimic dar nici noi. A inceput sa vina spre mine eu fiind plina de frica, dar m-a ocolit neindraznind sa se uite la mine si s-a indreptat spre etaj, n-am mai rezistat si am distrus linistea din incapere.

-Steph ! Am de vorbit cu tine ! I-am spus cu o oarecare teama in voce.

El s-a oprit si a ramas asa pentru cateva  secunde dupa care s-a uitat spre mine cu aceeasi expresie. M-a luat de mana si m-a tras cu forta pana in camera lui, toti uitandu-se speriati. Tata a vrut sa spuna ceva dar mama l-a intrerupt .

-Lasa-i. Nu o sa pateasca nimic. I-a spus in soapta tatei.

Am ajuns in camera iar Steph a trantit usa. Si-a dat parul pe spate si si-a incrucisat mainile. Mi-am plecat capul ca un copil mic si vinovat cu o expresie faciala trista. Am ramas amandoi tacuti pentru cateva minute si privind in directii diferite pana cand Steph a spart gheata.

-Ia loc. Mi-a spus aratand spre un fotoliu de langa patul lui.

M-am dus si m-am asezat neindraznind sa spun nimic. Steph strangea din pumni si cateva lacrimi i se prelingeau pe chipul lui palid. Parul i-a venit in fata ca sa nu se vada ca plange si s-a asezat pe pat, sprijinindu-si coturile de genunchi.

M-a durut sa-l vad asa si l-am luat de mana, el ridicandu-si privirea si vazand gestul care l-am facut. A stat putin asa si dupa cateva secunde si-a retras mana uitandu-se la mine.

-Deci ce voiai sa vorbim? M-a intrebat pe un ton trist.

-Steph...Vreau sa-ti spun ca nu a fost ceea ce parea ! Damian a aparut din senin iar eu  nici nu stiam ce se intampla si el m-a prins si m-a sarutat ! I-am spus plangand privindu-l in ochi, el uitandu-se mirat si ascultand cu atentie. -Ai avut dreptate ! Nu trebuia sa il iau sa stea cu noi ! Acum din vina mea suferi! Pentru ca am fost prea oarba sa vad ca tu chiar tii la mine si vrei sa ma protejezi! Am adaugat acoperindu-mi fata cu palmele si plangand incontinuare.

Perspectiva *Stephan*

Nu stiam ce sa mai spun, eram uimit de ce mi-a spus Rose. Damian a aranjat totul, stiam eu ca nu e de incredere ! Rose nu m-ar minti, doar ne stim de mici... Dar chiar nu stiam ce sa mai cred. O priveam cum plange, se citea pe chipul ei ca se simte vinovata. Am vrut sa o iau in brate pana cand am fost intrerupti de usa camerei mele care s-a deschis.

-Oo Rose, aici erai. Te cautam scumpo. A spus Damian zambind.

-Dispari Damian ! Dispari pana nu iti dau foc ! A urlat Rose iar palmele ei incepand sa arda.

M-am ridicat si m-am pus in fata lui Rose.

-Ce vrei javra imputita? I-am spus privindu-l cu ura.

-O cautam pe iubita mea Rose. Vreo problema?

Iubita ?! Poftim ?! M-am uitat spre Rose care era la fel de nedumerita.

-Ce iubita visezi ma?! A spus Rose enervandu-se.

-Ai uitat ca suntem iubiti? Acum ce, ai venit sa-l consolezi pe Stephan?

POFTIM ?! EI SUNT IUBITI ?! Inseamna ca....tot ce mi-a zis Rose a fost o minciuna...?!

-Poftim ?! Cat poti minti ?! Eu n-am nici o treaba cu tine ! 

Lacrimi au inceput sa-mi curga pe obraji, Rose m-a mintit.

-Dispareti amandoi din camera mea, ACUM ! Le-am spus tipand.

-Steph nu e adevarat ce spune ! Crede-ma ! Mi-a spus Rose luandu-ma de mana.

Mi-am retras mana si am tipat din nou.

-Am spus SA VA CARATI IN MOMENTUL ASTA ! Le-am spus tipand si mai tare, toti venind la noi speriati.

Rose a inceput sa planga si a fugit din camera urmata de Damian si ceilalti. Am trantit usa plangand abundent si am inceput sa distrug camera si sa urlu din toate puterile.

Buna buna ! Ahh cat de nesimtit si Damian asta ! Eu l-as incinera de viu si i-as arunca cenusa in WC. Voi?
Lectura placuta si daca va place, stiti ce sa faceti!
Ca in fiecare capitol, va astept opiniile si parerile legate de capitol si de ce se va intampla incontinuare.
Va pup !