Laughing Jack : Sentiment De Ura

O fărâmă de sentimente

Perspectiva *Alucard*

-Cum ai indraznit ?! I spun lui LJ maraind. 

Acesta cade in genunchi si incepe sa planga.

-Imi pare rau...nu am vrut... Doar ca gelozia m-a orbit...spune si plange incontinuare.

Nu pot intelege fiintele astea, e insurat cu domnisoara Melanie si e gelos pe mine?! Eu nici macar n-am treaba cu ea, n-am treaba cu nimeni! Sunt un singuratic si asa voi fi mereu. Am si eu sentimente insa...le ascund foarte bine.

In fine, l-an lasat pe clown sa planga si m-am dus spre Melanie care era la pamant lesinata. Am luat-o pe sus stergandu-i sangele din coltul gurii si m-am indreptat spre canapea. Am asezat-o usor si am asteptat sa se trezeasca.
Deobicei sunt indiferent si nu-mi pasa dar cand am vazut cu ce ura a lovit-o...parca m-ar fi lovit pe mine! Chiar m-am enervat pentru ce a facut!

Ce o fi cu mine? Eu nu pot sa am sentimente fata de muritori. Ahhh, am uitat, Meli nu mai e un simplu muritor, e un demon nova care acum este si mostenitoarea tronului din iad.
Super Alucard...oricum nu am nici un fel de sentiment fata de ea, sunt protectorul ei si gata, sper....

Aceasta deschide ochii incet si ne priveste pe fiecare in parte.

-Meli eu...nu am vrut...spune plangand LJ.

Aceasta se ridica de pe canapea si se apropie de el.

-Cum ai putut ?! Spune Meli si plange.

Perspectiva *Melanie*

Cum a indraznit sa zica si sa faca asa ceva ?! Parca nu era el... Cum sa imi faca asa ceva?! Cum sa zica ca nu sunt in stare sa am grija de familia mea? Si de ce ar fi gelos frate ?! Stie doar ca il iubesc !

-Meli nu am vrut! Crede-ma ! Spune acesta si ma ia in brate lacrimand.

Am stat umpic dupa care l-am impins.

-Sa nu te mai vad ! Spun plangand si urc la etaj unde ma opresc direct in camera mea. 

M-am pus intr-un colt al camerei unde mi-am luat genunchii in brate si am inceput sa plang ca un copil. Are dreptate...ce regina sunt eu? Ma port ca si cum as fi un copil... Nu merit sa fiu regina...
Continui sa plang cu capul afundat in genunchi pana ce aud sunete de pasi. Ridic usor capul si il observ pe Alucard care tocmai intrase in camera mea prin perete. Statea cu spatele la mine dar dupa cateva secunde s-a intors si si-a dat palaria jos. S-a apropiat de mine privindu-ma de sus neindraznind sa spuna ceva.
Mi-am afundat la loc capul in genunchi fara sa-i dau importanta lui Alucard si am continuat sa plang. Acesta s-a pus pe vine si mi-a dat parul pe spate.

-Sunteti bine? Aveti nevoie de ceva? Ma intreaba curios iar o suvita i-a venit in ochi.

-Pentru a 1000-a oara, nu sunt batrana sa ma iei cu din astea ! Si nu, nu am nevoie ! I spun printre lacrimi.

E enervant !! Foarte foarte enervant !!! Eu i spun ceva iar el tot ca el face !!!

-Sigur? Va doare ceva? Lovitura nu prea a fost banala... Continua Alucard cu intrebarile.

-Dar ce-ti pasa tie asa mult ?! Sufletul ma doare ! Altceva ce mai vrei sa stii ?! I spun tipand.

Acesta nu a mai zis nimic si si-a indreptat privirea spre perete. Cred ca l-am suparat sau ceva de genul...oricum nu e genul sa se supere sau din astea.

-Scuze...doar ca...sunt suparata. Chiar sunt asa bleaga incat sa nu-mi pot apara familia? Il intreb plangand privindu-l in ochii lui rosii.

Acesta isi fixeaza privirea pe mine si zambeste. M-a luat in brate cu motivul de a ma linisti (cred) si nu a spus nimic.
Din moment ce nu stateam bine cu emotiile, i-am raspuns la imbratisare si mi-am afundat capul in pieptul lui, plangand incontinuare.

-Ai  facut tot ce ai putut, nu numai de tine depinde asta, depinde si de restul. Spune mangaindu-mi parul.

Are dreptate... Chiar are dreptate, nu credeam ca o sa ajung sa-i dau dreptate dar asa este ! Totusi a stiut tata ce a stiut de mi l-a trimis ca protector pe Alucard...

-Mersi Alucard. I spun desprinzandu-ma din imbratisare si stergandu-mi lacrimile.

Acesta ranjeste ca de fiecare data si se ridica.

-Daca ai nevoie de mine, sa ma chemi. Imi spune si iese din camera prin perete.

Zambesc si il privesc cum iese din camera. Ma indrept spre dulap si imi iau pijamalele dupa care ma duc sa fac un dus.
Dupa 20 de minute, am iesit si m-am trantit in patul meu moale si m-am invelit. Am privit tavanul pentru cateva minute gandindu-ma la ce a facut Laughy dar intr-un final am adormit cu zambetul pe buze datorita ultimelor cuvinte ale lui Alucard.

Buna buna! Lectura placuta si daca va place, stiti ce sa faceti !
Sunt extrem de racita si dorm cam toata ziua:))) maine cum nu fac scoala, o sa postez mai mult! Va pup