Perspectiva *Melanie*
Focul ne inconjura...padurea ardea din temelii, un adevarat iad.
Am ramas nemiscata timp de cateva minute, ma uitam la ceilalti cum se luptau, cu cat curaj infruntau fiecare soldat.
Oare imi este frica? Imi este frica sa lupt? Imi este frica de puterile mele sau de ce pot cauza ele? Atatea intrebari fara raspuns, ma simteam neajutorata si abandonata dar totusi aveam putere cat sa-i distrug pe toti dintr-un singur foc.
Am tras aer in piept si am facut un pas in fata, din pacate am fost direct propulsata intr-un copac. Impactul a fost asa de rapid incat nu am vazut cine a facut asta, dar se cunostea cine facuse asta...-Hai mica regina, a sosit momentul razbunarii. Spune Anubis facandu-si aparitia.
Am cazut in genunchi si am inceput sa plang ca un copil, daca nu voi reusi sa inving? Daca imi voi pierde singura si unica mea familie...?
-SUS SI LUPTA MELI! Spune Laughy fiind zgariat peste tot, luptandu-se din toate fortele.
Alucard si Stella se distrau de minune, luau batalia in joaca iar restul se chinuiau sa reziste, nu-i mai puteam vedea cum sunt raniti!
-Hai Miss Meli, arata-le cine e sefa aici. Spune Alucard zambind in stilul lui enervant.
Mi-am pus palmele pe pamant, parul venindu-mi in fata si am incercat sa ma adun, este acum ori niciodata. Daca va fi sa mor, voi muri cu zambetul pe buze caci mi-am salvat familia. Mi-am ridicat privirea din pamant si m-am ridicat in picioare jucandu-ma cu ghearele. I-am facut cu ochiul lui Anubis si i-am aruncat un zambet sadic.
-Let's play... Spun si fug cu viteza spre el pregatindu-mi ghearele pentru atac.
Acesta a inceput si el sa fuga spre mine si ne-am ciocnit cu putere unul de celalalt provocand un cutremur mic. M-am ferit cat mai mult si mai bine si il zgariam unde apucam. L-am luat de gat si l-am aruncat cu putere intr-un pom, acesta cazand cu el si m-am apropiat victorioasa de el. Concentrarea mi-a fost intrerupta de niste strigate. M-am intors rapid si i-am vazut pe Ben si Zalgo la pamant, abia se mai miscau.
In momentul acela a inceput panica, trebuia sa merg sa-i ajut! Nu-i puteam lasa acolo! Am fugit spre ei insa Anubis m-a tras de mana cu ghearele zgariindu-ma destul de nasol si m-a aruncat cu putere la pamant. Am pus rapid mainile pe pamant si am format un scut in jurul celor 2 sa-i feresc de alte pericole.
-Alucard!! Iti ordon sa TERMINI ODATA CU ARMATA!!!!! NU TE MAI JUCA!!!! Tip la el demonic fiind foarte nervoasa.
Acesta se opreste si asculta ordinul, isi scoate pistoalele si trece la adevaratul macel alaturi de Stella.
Anubis ma lua si ma dadea de toti copacii, ma zgaria si ma taia peste tot, hainele mele erau sfasiate. Nu puteam...oricat mi-as dori sa-l termin dintr-o lovitura nu pot...mi-e frica...mi-e frica de ce voi provoca. Am ridicat privirea lacrimand si i-am vazut pe toti cum cadeau unul cate unul obositi si raniti.Am inceput sa plang si sa ma tin cu mainile de cap sperand ca asta e un cosmar si ca toti sunt bine, dar nu era asa...toti erau la pamant, unii mai miscau iar altii deloc...
-Meli ridica-te! Stiu ca poti! Spune Laughy fiind ranit peste tot si abia tinandu-se pe picioare.
-Mai mai, pe cine avem noi aici. Draga "regina" ma scuzati, am o treaba de rezolvat. Spune Anubis razand si merge spre Laughy.
-Lasa-l in pace!!! Lupta-te cu mine nu cu el! Spun disperata nestiind ce sa fac.
Laughy mi-a zambit slab si si-a adunat toata puterea care o mai avea in el, nu renunta...de ce inca lupta?! Suntem pierduti!
-Speranta moare ultima. Spune Laughy calm si se bate cu Anubis.
Nu stiam ce sa fac! Imi simteam corpul greu, ma dureau toate, tot corpul meu era plin de zgarieturi, taieturi si lovituri. Nu-mi mai ramanea decat sa plang ca un copil....caci asta sunt...un copil. Un copil razgaiat si prost care nici nu merita sa fie regina.
Anubis nu avea mila, il lovea pe Laughy incontinuu iar el nu renunta! Lupta incontinuare!
-Lasa-l in pace! LUPTA-TE CU MINE! Tip nervoasa spre Anubis.
Intr-un final, Laughy isi baga ghearele in pieptul lui, lasandu-i o gaura imensa si-l lasa sa cada greu la pamant.
Mi-am sprijinit mainile de pamant si am incercat sa ma ridic sa ajung la Laughy.-Ti-am spus ca vom reusi... Spune si vine la mine luandu-ma in brate.
Incep sa plang in hohote si-l strang in brate cu toata puterea care o mai aveam. I-am luat fata in palme si am vrut sa-l sarut....pana ce....am vazut ca facuse ochii mari si i tasnise sangele pe gura.
Am ramas socata si....am vazut cum avea o sabie in spate care i iesise pana in fata.-LAUGHY! Tip la el iar acesta cade peste picioarele mele.
Am inceput sa plang nestiind ce sa fac, il zgaltaiam si i-am scos sabia din spate. Sangera abundent, tinea ochii intredeschisi si nu zicea nimic.
-Te rog...sa nu faci asta... I spun luandu-i capul in brate.
-Ai ramas singura din pacate... Toata familia ta zace la pamant. Spune Anubis razand.
Laughy si-a ridicat mana si mi-a mangaiat obrazul zambindu-mi.
-Arata-i de ce esti in stare... Salveaza-i pe ceilalti. Spune si mana i cade greu pe langa corp iar ochii lui se inchideau incet.
-Te rog nu face asta! NU MA LASA!!! Spun si-l zgaltai cu toata puterea mea.
Acesta inchide ochii si capul cade cu privirea spre dreapta.
-NU!!!! Tip si plang in hohote la pieptul lui.
Ceilalti se chinuiau sa ajunga la noi, plangeau, erau raniti, fara aparare...
-Stii cum se zice, gandacii trebuie inlaturati imediat, iar scumpul tau clown a fost un gandac! Spune Anubis razand.
M-am oprit brusc si mi-am ridicat capul de pe pieptul lui Laughy. Mi-am intors privirea spre Anubis nervoasa.
-C-ce ai spus?! Spun cu pauze intre cuvinte.
-UN GANDAC! ASTA A FOST IUBIREA TA! Spune razand si mai rau.
Am strans din dinti iar parul meu negru a inceput sa leviteze, a inceput un cutremur mic iar ochii mei au devenit negrii cu pentagrame albe stralucitoare.
-CE AI SPUS?!?! Urlu demonic la el cum n-am mai urlat niciodata.
Mi-au crescut colti ascutiti iar pentagrama de pe incheietura a inceput sa straluceasca mai puternic ca niciodata.
-Se dezlantuie...spune Zalgo celorlalti.
Mi-a aparut coroana neagra pe cap iar hainele mele au devenit rochia cea neagra si lunga de regina. Puterile cresteau din ce in ce mai mult, simteam ca nu le mai pot stapani.
Anubis se dadea usor in spate speriat iar eu l-am lasat pe Laughy la pamant si m-am apropiat de el.-O sa platesti pentru asta....O SA PLATESTI CU VARF SI INDESAT!!!!!!!! Tip atat de demonic la el ca apare inca un cutremur.
-Stai departe! Spune Anubis aparandu-se.
-O sa platesti pentru ce i-ai facut familiei mele, O SA PLATESTI PENTRU CA MI L-AI LUAT PE LAUGHY! PE JEFF SI PE MAMA! Urlu si incep sa levitez fiind inconjurata de o aura negricioasa.
Buna buna! Bine stiu ca postez cam rar dar mama are mana in ghips si trebuie sa o ajut...eu cand lucrez la un capitol, trebuie sa nu fiu deranjata deloc! Daca sunt chemata din 10 in 10 minute ma enervez si o las balta deci da...
Lectura placuta! Va pup si va iubesc<3
CITEȘTI
Laughing Jack : Sentiment De Ura
FanficMelanie, o fata in varsta de 16 ani se muta alaturi de mama ei intr-o casa care este in apropierea unei paduri stranii. Intr-o seara, protagonista noastra il va intalni pe Laughing Jack iar viata ei se va schimba.