Apelul || H.S

>>5<<

Numar necunoscut: 23:30

-Ce-a fost cu, cuvantul de aseara?

-...

-Pe bune, iar nu vorbesti?

-...

-Vorbeste naibii!

-...

-Jur, iti inchid.

-...

-Gata, imi schimb numarul de telefon.

Apel incheiat: 23:32

Coborand scarile, puteam auzi tv-ul aprins semn ca cineva nu dormea la ora asta. Trecand de-a lungul livingului, capul Jessicai se facea vazut dupa canapea.

-Unde pleci? m-a intrebat fiind atenta la televizor.

-Pana la non-stop. Vrei ceva?

-Suc. a spus ridicand bidonul de coca-cola in sus.

-Bine. Pa.

-Mhm. a spus bagandu-si in gura un pumn de chipsuri.

Dupa ce mi-am luat geaca de pe cuier, am deschis usa iesind afara. Intunericul domina pe straziile pustii ale Londrei, un fior traversandu-mi intreg corpul. Nu puteam uita ca la ora asta, in loc sa fiu in pat, eram pe strada mergand la magazin pentru un rahat de cartela din cauza unui anonim afurisit-bolnav.

Aveam vaga impresie ca cineva ma urmarea din cauza faptului ca alte zgomote de pasi se auzeau din spatele meu. Am grabit pasul, avand cativa metrii pana la non-stop. Brusc, pasii au disparut, de parca nici nu au fost vreodata in spatele meu.

Dupa ce am iesit din magazin, m-am uitat in stanga si in dreapta, asigurandu-ma ca sunt singura si ca nimeni nu ma urmareste.

Intrand in casa, i-am dus sucul blondei care inca era pe canapea cu vreo trei pungi de chipsuri si alte cince de jeleuri in brate, urcand apoi la mine in camera. Rapid, m-am schimbat in pijamale, lunadu-mi telefonul in mana si schimband cartelele, pe cea veche rupand-o. Am stins veioza, punand telefonul pe noptiera si tragand mai bine plapuma pe mine.

Mesaj de la necunoscut: 00:49

Anonim: Ti-a luat cam mult. Noapte buna.