Apelul || H.S

›»20«‹

-C-cum...?

Am intrebat tremurand. Puteam recunoaste vocea aceea din milioane de alte voci. Pana acum... il uram, il uram pe Harry cum nu am facut-o niciodata. Stiam de ce este in stare, iar asta imi amplifica teama si ura in acelasi timp. Timp de zeci de zile, m-a sunat cu numar ascuns, la un moment dat credeam ca de fapt numeni nu asculta ce vorbeam, dar nu era asa. Asculta, ma asculta de fiecare data cand nu stiam ce-i cu mine si cand ii povesteam despre... el.

Credeam ca este un demon, la naiba, chiar asta dadea dovada ca ar fi, dar acum, mi-a spus ceva ce nu credeam ca voi auzi vreodata de la o persoana, cu atat mai putin de la el. Dar o spusese. Iar eu imi dadusem seama ca simteam la fel.

-Ce mai astepti? Intra, o-oricum este de-deschis. i-am spus plangand, de fericire.

Usa s-a deschis usor, el intrand in salon. Nu-l puteam vedea, era intuneric iar lumina difuza a lunii nu ajuta deloc. Insa, stiam ca este acolo. Ii simteam prezenta.

Un suspin mi-a scapat printre buze, sperand sa nu-l fi auzit. Dar nu, lui nu-i scapa nimic. In doua secunde era in fata mea, in genunchi.

-Oh, iubito... a spus inainte sa-si zdorobeasca buzele de ale mele.

Era pasional, aflasem acum si aceasta latura a lui, si tandru. Punea intr-un singur sarut, atat de multe sentimente incat aveam impresia ca eram mai rau ca o gelatina, bine ca stateam pe pat. Si-a pus mainile pe fata mea, savurand din olin sarutul.

-A...aer. am spus desprinzandu-ma din sarut.

Si-a lipit fruntea de a mea, chicotind usor.

-Tu esti aerul meu. a soptit usor, facandu-ma sa rosesc.

Noroc cu intunericul care ne inghitea.

-Nu inteleg... de ce eu, de ce acum, de ce...

-Doar taci. a spus sarutandu-ma din nou.

Mi-am dat ochii peste cap, nu era genul care sa dea raspunsuri, el trebuia sa le primeasca, doar era Styles.

Nici nu mi-am dat seama ca nu ii raspundeam la sarut, decat atunci cand m-a muscat mustrurator, semn ca voia sa particip si eu la sarut. Normal, i-am raspuns. Il iubeam.

-S-stai cu mine... in se...seara asta? l-am intrebat rusinata, dupa ce ne-am desprins din sarut.

-Clar. a spus, eu facandu-i loc sa se aseze.
***

-Draga... o sa mai trebuiasca sa stai aici... o vreme.

M-am uitat sceptica la asistenta.

-Ce? De ce? am intrebat-o revoltata.

-In...inca nu te-ai refacut... complet... si, trebuie sa-ti facem mai multe... analize. Sa ne asiguram ca esti b-bine. a spus intrerupt femeia.

O priveam atenta cum aproape scapase o branula care urma sa ajunga in bratul meu, insa fiind pe faza si prinzand-o la timp. Era incurcata, parca nu stia ce sa spuna, ce sa faca.

-D-doamna... pana la urma, eu ce am? am intrebat-o, vrand sa stiu de ce inca ma mai tin aici.

Daca nu era ceva grav, imi dadeau drumul a doua zi, dar, deja am uitat de cate zile stau aici, inchisa intre patru pereti, mirosind in fiecare zi mirosul specific medicamentelor. Era un chin, sa nu poti sa iei o gura de aer, sa nu iesi cu nimeni undeva... era ca si cum erai un pericol pentru oameni. Era ciudat.

-Oh scumpo... ni-nimic grav. Doar ca... nu ai deloc calciu in corp, avand in vedere ca nu mancase-i de ceva vreme. De asta iei atat de multe medicamente pe zi... trebuie sa te refaci. Astfel, iti mai facem cateva analize... si esti li-libera... a spus schitand un mic zambet fortat in coltul gurii.

Am aprobat usor, gandindu-ma la Harry. Plecase de dimineata, a spus ca avea treaba cu baietii, ce-o insemnand si asta. Daca suntem impreuna, asta nu inseamna ca trebuie sa-mi spuna tot sau sa stea cu mine mereu. Stai... suntem impreuna? N-nu... m-a intrebat nimic... dar, m-a sarutat... la naiba a spus ca ma iubeste. Deci... suntem, nu? Oh la naiba, el nu poate avea o relatie. Doar aventuri, atat. Nu vreau sa fiu si eu una din ele, din curvele lui.

Mici lacrimi stateau sa se scurga pe obrajii mei, insa nu le-am lasat. Mare chestie... a vrut doar sa se distreze. Asta a vrut. Si a reusit. Acum cred ca rade cu prietenii si le poveateste cum i-am cazut in plasa. La dracu! Lasa ca vezi tu, Styles!
***

A/N: Stiu, stiu, l-am bagat greu si e si scrut, dar hei. Am avut multe teste si cele doua teze. Asa ca... o sa-l poatez pe urmatorul maine, si o sa fie si mai lung :) nu ma omorati.
Kisses.

*lla