Apelul || H.S

›»36«‹

Țintă. Mafie.
***

Am rămas surprinsă și, pot spune, socată și dezamăgită. Asta sunt pentru el? O... curvă? Bine, Austin.

Am coborât jos vrând să-l gasesc pe Harry și să mă ducă din locul ăsta. Însă, surpriză, în loc de Harry l-am găsit pe Jeremy. Stai, ce?

-Jer', ce cauți aici? l-am întrebat confuză.

S-a întors spre mine, cu ochii mari.

-Kim?! a întrebat înainte să se repezească spre mine și să mă cuprindă într-o îmbrățișare de urs. -Ne-ai speriat al dracului de tare aseară, Kim. a spus oftând.

-Scuze... am murmurat în tricoul lui.

-Să nu mai faci așa niciodată, bine? Să nu ne mai sperii așa pentru că la naiba nu știu ce o să facem. Nu mai vrem să te pierdem și a doua oară... a zis încet și puteam să jur că mai avea puțin și plângea.

La fel ca mine. L-am strâns mai tare în brațe și încercam din răs puteri să nu plâng.

-Nici eu, Jer'. Promit, nu o să mai fac așa... doar că înțelege-mă, îmi este și mie greu...

-Te înțeleg. Acum lăsând dramă de-o parte, ce naibii cauți în casa demonului?

-Huh? Cine-i demonul?

-Harry, creț, ochi verzi...

-De ce i se spune așa? l-am întrebat confuză și ușor amuzată.

-Poveste lungă, deci ce cauți aici?

-Poveste lungă, dar tu. l-am întrebat răzând.

-Oh, păi mă înțeleg bine cu el și m-a sunat și mi-a spus să vin până aici că vrea să duc pe cineva undeva pentru că el are treabă. Dar părea nervos, ce i-ai făcut? m-a întrebat ridicând din sprâncene.

-Perversule, m-am nicio treabă cu el.

Sau am?

-Ar fi bine, e periculos să stai în preajma lui...

Prea târziu Jer'.

-Acum haide, ai multe de povestit. a spus serios și am ieșit împreună din casă.
♠♥♠♥♠♥
După câteva telefoane în care Jeremy le-a spus celorlalți din gașcă că m-a 'găsit', pentru că aseară mai aveau puțin și mă dădeau dispărută, am început să povestesc.

Și i-am spus absolut tot, de la cum m-am întâlnit prima oară cu Harry, cum ne-am certat, cum l-am spus să treacă peste și cum de altfel nu facem deloc asta, până la aseară, unde m-am întâlnit cu Austin, cum a reacționat când m-a văzut, și ei bine, apelul de azi dimineață care m-a lăsat ...rece.

-Nu știu ce zici tu, dar eu zic să nu mergi în seara asta cu Harry la Austin. Este ceva ciudat la mijloc, Kim. Nu știu ce, dar nu-i de bine. a mărturisit în timp ce conducea.

-De ce crezi asta? l-am întrebat încruntată.

-Păi, unu la mână Austin s-a schimbat... a spus asta uitându-se cu regret la mine, am ignorat asta spunându-i să continue. -Nu mai are nici o parte bună în el. Ceea ce-l face mai dur față de ceilalți, este faptul că de asemenea, este capul mafiei, unde întotdeauna, capul mafiei nu are sentimente, Kim. Ei sunt reci, nu le pasă de cei care odată le-au fost aproape, doar de oamenii lor, ca să spun așa, însă nici atât. Lor le pasă de marfă, care constă în cazul lui în droguri, arme, mașini scumpe, bani, curse, prostituate și alte afaceri pe care le face și de care sunt sigur că nu vrei să știi. De ce nu vreau să mergi? Ei bine pentru că știu acum, după ce mi-ai spus, că el are planuri mari cu tine. Nu ai cum să înțelegi, dar crede-mă că știu ce zic, plus că și tu ești, oricum, băgată în toată treaba asta, Kim. Odată ce ești băgată, nu mai ai cum să ieși. a spus, uitându-se la mine.

Eram... năucită, complet pe lângă. Pentru început, ce vrea Austin de la mine? Pentru că nu înțeleg de nicio culoare? Dupaia, sunt băgată în 'asta', în asta ce? Pentru că eu nu-mi aduc aminte să fi acceptat vreodată ceva ce are legătură cu 'asta'. Iar pentru final, ce planuri are idiotul ăla cu mine și din ce dracului nu mai pot să ies?

-Trei întrebări. i-am spus privind pe geam.

-Ascult.

-Ce vrea Austin de la mine?

-Nu știu... Bănuiesc ceva, dar trebuie să fie sigur și apoi îți spun. A doua întrebare.

-Cum adică sunt deja în 'asta'?

-În mafie Kim. Încă de la moartea mătușii tale ai intrat în lumea noastră, să spun așa. Dupaia, prietenia ta cu Austin, el era în mafie iar toată lumea știa că o apăra pe micuța Kimberley. Iar acum Harry, cumva, e clar că lui îi pasă de tine sau chiar mai mult, nu mă întreba de unde știu că nu o să-ți spun. Când ai oameni periculoși pe lângă tine, este imposibil să nu îi atragi pe dușmanii lor. a spus lăsându-mă confuză.

-Nu o să te întreb nici de unde știi de mătușa mea, dar cum adică ' imposibil să nu atragi dușmănii lor'?

-Oricine te poate găsii, Kim. Tu ai ajuns... slăbiciunea noastră. Iar prin asta, ai ajuns o țintă. Ultima întrebare.

-Nu, nu mai am nicio întrebare. i-am răspuns fără vlagă.

Aflasem mult prea multe. Iar asta nu era ușor pentru mine. O țintă? De ce? Și mai exact, pentru cine devenisem o țintă? Aflasem și că, fără să vreau, m-am băgat în ceva de unde nu mai am scăpare. Slăbiciunea lor? A cui? Prea multe întrebări fără răspunsuri.

Nici nu mai știu cum a început totul. Apelul, oh da. Dacă nu era acel apel, totul era perfect. Trăiam cu remușcări, cu coșmaruri dar totuși normal. Adică mă obișnuisem cu ele, nu era mare chestie. Dar cum viața este o curvă, m-a făcut să risc să mă îndrăgostesc de Harry, iar asta a adus tot ce trăiesc acum. A adus la reîntâlnirea cu Austin, care se întâmpla să fie acel băiat din orfelinat, care este și capul mafiei în Londra, și sunt sigură că nu numai aici. A adus la reîntâlnirea mea cu vechii prieteni, pe asta nu o regret oricum. A adus la băgarea mea în mafie. A adus la un anumit risc. Eu trebuie acum să risc, și să mă bag cu adevărat în toată porcăria asta, risc, dar mă bag. Risc să mor, risc să pierd persoanele pe care le mai am, risc tot ce mai am, dar o fac cu zâmbetul pe buze. M-am săturat ca numai eu să plătesc pentru greșelile altora și tot eu să fie cea afectată, acum a venit rândul meu să-i fac pe alții să plătească, indiferent că au sau nu legătură directă cu mine sau cu persoanele din jurul meu, dar jur cu mâna pe inimă că o să plătească.

Dar pentru a ajunge acolo, am nevoie de... el.

-O să mă duc. i-am spus hotărâtăui Jeremy care aproape s-a înecat.

-Nu, categoric nu.

-Ba da. Chiar tu ai spus, sunt deja băgată în asta, așa că, măcar să fiu băgată complet. Să știu dracului din ce cauză o să mor. i-am spus nervoasă.

-Nu, nu o să mori. Noi te apărăm, nu o să ți se întâmple nimic. Așa că nu trebuie să faci asta.

-Nu pe naiba. Vreau să aflu cine dracu a intrat atunci în casă și i-a omorât nabii! Puteau foarte simplu să-mi tragă și mie un glonț în cap și se termina totul! Acum mai bine risc să mor eu, decât să mai moară cineva apropiat, Jeremy. Nu aș mai suporta încă o lovitură... Dacă nu mă ajutați voi, să fiu al dracului dacă nu o să fac singură totul! am urlat.

Eram hotărâtă. Știam de atunci, ce trebuia să fac.

Și când te gândești că totul a pornit de la un apel nenorocit...

Necorectat.