Apelul || H.S

>>10<<

-Haide acasa. Nu mai are rost sa stai azi la ore. vocea Elissei s-a auzit in baie, in timp ce eu imi dadeam cu apa pe fata.

-D-da... am spus incet, luandu-mi geanta si iesind din baie cu Elissa pe urmele mele.

Deja se sunase de intrare, insa, in mijlocul coridorului inca se afla o multime considerabila de adolescenti. Puteam sa o vad pe blonda pe jos, langa ea stand mai multe fete si ajutand-o. Privind-o, mi-am adus aminte de scena de mai devreme si cum fusese ranita atat de nemilos. Era o fata, pana la urma, indiferent ca o tarfa sau nu, nu merita acele palme. Insa le-a primit, facandu-ma sa-l privesc cu alti ochi pe... Harry. Nici nu stiu de ce-mi pasa, de ce ma gandesc acum la el, sau de ce ma intereseaza ce-a facut. Habar nu am, dar... imi pasa.
***

Mesaj de la necunoscut: 23:30

Anonim: Hei! Ti-a placut surpriza de astazi, cu faza de pe hol? O merita, nu? Oricum este doar o curva. Si-o merita.

Priveam mesajul terifiata. A... a vazut. A fost acolo. De fapt, el... el planuise aia? Chiar el imi spusese ca voi avea o surpriza cand ajung... Stia! Stia ce se va intampla! Sau... nu. Clar, nu el a planuit aia. Nu avea cum... pentru ca Harry o batuse... si avea un motiv...

Mesaj de lanecunoscut: 23:34

Anonim: Ah da, eu zic sa-ti stingi lumina sau sa tragi macar draperiile daca nu vrei ca vreun obsedat, psihopat, violator sa te priveasca... zic doar.

Brusc, mi-am intors privirea spre geam. Nu era nimeni, nimic. Insa draperiile nu erau trase... dar de unde sa stie el asta? Ce naiba?! Acum ma mai si urmareste?

Oh da, puteam simti apropo-ul batut sa ma faca sa-mi fie frica. Bine jucat, sau nu,

M-am ridicat din pat, mergand agale spre fereastra. Am dat perdeaua de-o parte, deschizand geamul si privind afara. Ca deobicei, straziile Londrei erau pustii, reci, intunecate. Pline de mistere. Pe strada, mai jos cu vreo trei case, pe partea opusa, o maisna neagra era parcata de-a lungul strazii, fiind cu partea din fata spre mine. Ciudat, nu-mi aduc aminte ca Dna. Jonson sa-si fi cumparat o masina, pentru numele lui Dumnezeu, are 70 de ani!

Inca priveam masina incruntata. Geamurile erau fumurii, nelasandu-ma sa vad daca era sau nu cinvea inauntru. O luminita rosie s-a aprins din interiorul ei, palpaind de cateva ori. Mai mult ca sigur era cineva acolo.

Telefonul a vibrat in buzunarul pantalonilor de pijama, cu o ultima privire spre masina, l-am scos privind mesaju.

Mesaj de la necunoscut: 23:50

Anonim: Fa-mi cu mana inainte sa plec.

Ochii mi s-au marit, uitandu-ma inapoi la masina care pornise din loc. Geamul din partea soferului era deschis, o mana fluturand pe el, facandu-mi cu mana.

Nenorocitul dracului!

Inainte sa plece, in loc sa-i fac cu mana cum imi spusese, i-am aratat semnul 'pacii'. Am inchis geamul, tragand imediat draperiile. Huh, daca el crede ca fac ce-mi zice, se inseala.

Mesaj de la necunoscut: 00:37

Anonim: Nu-i frumos sa arati asa ceva, iubire. De data asta nu scapi de pedeapsa...

Mesaj necitit.
***

*Din perspectiva Elissei*

Il vedeam cum o priveste. Era ceva... ceva in privirea lui ce spunea ca nu este doar una ca celelalte. O vrea, a pus ochii pe ea, dar nu in acel mod ca altele. Dar nu pot crede asa ceva, nu cand vine vorba de el. Nu poate sa priveasca o fata decat ca pe o tinta, urmatoarea in patul lui.

-Kim, Kim! Asteapta-ma! am strigat alergand spre ea.

S-a intors spre mine, afisand un zambet. Unul fals, care ascundea multe.

-Oh, hei Eli. a spus luandu-ne in brate.

-Ce ora aveam? am intrebat pornind spre intrarea in liceu.

M-am uitat inca o data la Harry, care din fericire nu o mai privea, ci statea rezemat de masina uitandu-se in gol. Ceilalti patru, pareau ca nu-l prea bagau in seama. Se distrau, lasandu-l pe Harry in lumea lui.

-Cred ca... istorie?

-Sincer, chiar nu vreau sa aflu cat am luat la test. Tu ai chef de istorie? am intrebat-o oprindu-ma.

-Ai dreptate. Nici eu n-am chef de ora. La cafenea? Poate e Mason azi.

-La cafenea. am aprobat-o intorcandu-ne din drum.

Cand sa se intoarca, s-a izbit de cineva. Am auzit-o cum a injurat incet, privind amandoua spre persoana vinovata.

Harry.
***

*Din perspectiva lui Kimberly*

De ce el? De ce eu? De ce dracu nu ma uit pe unde merg?

-Uite-te pe unde dracului mergi! a spus dur, privindu-ma.

Da, asta am spus si eu.

-Poate m-as uita, daca nu m-as gandi atat la tine! am tipat nervoasa.

Realizand ce tocmai am spus, mi-am dus imediat mana la gura. Ma privea socat, ca mai apoi sa se incrunte. Tocami am spus asta... oh, Doamne!

Noroc cu Elissa, care, revenindu-si si ea din soc, m-a luat de umeri si m-a scos afara din liceu.

-Tu tocmai ai spus...

-Eu tocmai am spus...

-Oh, Doamne.

-Da. Oh, Doamne...

Inca eram confuza. Ce naiba am putut scoate pe gura? Eu... nici macar nu ma gandeam la el!
***

-Hei Mason! am strigat speriindu-l.

-Tu... a marait ofticat ca l-am intrerupt din a aranja nu stiu ce.

-Doar eu. i-am spus zambind.

-Oh, Elissa. Nici nu te-am vazut. a spus Mason observand-o pe fata din spatele meu.

Mason zambea cu gura pana la urechi, parca nefiind suparat ca-l intrerupsesem. M-am uitat incruntata la Elissa. Puteam sa-i observ roseata din obraji, si cum incerca sa ascunda asta.

-Doar nu... Ba da! am spus tipand.

Amandoi s-au uitat ciudat la mine, eu zambind ca o proasta.

-Stiti ce... eu am... treaba la... cofetarie. Ma... angajez? Ce?! Stiti ceva, eu plec. Va las singuri... am spus razand, plecand imediat din cafenea lasandu-i pe cei doi confuzi.

Sa mor eu daca astia doi nu o sa fie impreuna pana diseara! Da stiu, sunt geniala.
***

A/N: Putin amuzament nu strica, nu? Da.?. Bine.
Necorectat.

*lla