Apelul || H.S

›»30«‹

Revedere. Schimbare. Durere.
***

Am ieșit din cafenea nervoasă însă și complet vulnerabilă. Toate amintirile cu el mi-au revenit în gând, lăsându-mi un gol imens în stomac. Aflasem cu câteva zile în urmă de Austin. Pentru început nu mi-a venit a crede că era vorba de una și aceeași persoană, datorită faptului că a spus că v-a pleca în Seattle, nu tot în Londra. Dar toate erau atât de evidente. Poate s-a întors. Poate Snake se hotărâse că locul lui ar fi tot aici, însă de ce nu m-a căutat? De ce nu s-a interesat de mine? De ce? Ce-i drept, la scurt timp am plecat și eu din orfelinat, de fapt, am fugit, însă dacă își dorea să mă vadă, să mă găsească, mă găsea. Nu l-am revăzut, nu ne-am întâlnit până acum, pur și simplu nu a fost să fie pentru că dacă îl vedem, cu siguranță îl recunoșteam. Cred.

Am plecat cu pași apăsați spre mașină, vrând să ajung cât mai repede acasă. Mă simțeam slabă, iar asta nu era bine deloc.
* * *
* * *
* * *
Odată ajunsă acasă, am urcat direct în camera mea cu toate că constatasem că eram singură, Jess și Dustin fiind de negăsit. M-am trântit în pat, în speranța că voi ațipi pentru câteva minute, deoarece după, ar trebuii să mă pregătesc. În drum spre casă, Elissa m-a sunat spunându-mi că, în ciuda protestelor de la cafenea, toate trei sunt de acord cu propunerea mea. Mi-a mai spus și că au rămas uimite în urmă plecării mele, m-a întrebat de unde îl cunosc pe Austin, mi-a pus atâtea întrebări încât capul îmi bubuia. I-am spus că o să-i povestesc, atunci când v-oi fi într-o stare ceva mai bună.

Minutele s-au scurs repede, atâtea gânduri și întrebări măcinându-mă. Am decis că era vremea să mă pregătesc. În seara asta aveam să-l reîntâlnesc...

După un duș relaxant, mi-am ales hainele. O pereche de colanți rupți negrii, o bustieră roz asortându-se perfect cu părul, o cămașă neagră legată de mijloc, și o pereche de ghete în stil militar cu toc pătrat și platformă în față. Mi-am lăsat părul desprins, care ajungea până mai jos de bustieră, iar ca make-up am ales un pic de fond de ten, un rimel și tuș negru.

Telefonul a sunat, semn că cele trei deja sunt în fața vilei. Am înșfăcat geanta, am pus telefonul în ea după care am coborât la parter. Am luat cheile din suport și am ieșit din casă încuind ușa.

După indicațiile mele pe care Cora le-a urmat perfect, am ajuns într-un final pe pistă. Cu toate că a trecut ceva timp de când nu am mai venit aici, nu m-am mirat când am observat că totul era oarecum la fel. Aceleași aclamări, aceleași strigăte de încurajare care se auzeau de la câteva sute de metrii mai încolo, aceeași intensitate puternică a muzicii date la maxim și ei bine, atât de multă lume; ne-a întâmpinat încă de la ultima curbă. Un zâmbet plin de amintiri mi-a lumint fața, făcându-le pe fete să mă privească ciudat. Lumea se dădea de-o parte și de alta a străzii care acum părea extrem de neîncăpătoare, lăsându-ne să înaintăm sub privirile lor confuze sau nepăsătoare. Știam prea bine cum se comportau când cineva necunoscut lor își făcea loc printre ei. Însă eu, pot spune, nu sunt atât de necunoscută... poate doar schimbată și mai mătură.

Ajunse în mijlocul pistei, i-am spus Corei să oprească.

-În ce dracu ne-ai băgat Kim? m-a întrebat amuzată Elissa, probabil observând lumea care se holba la noi.

-În trecutul meu. le-am spus lăsându-le confuze în timp ce am coborât din mașină.

Imediată, fluierături și strigăte nebune au început să se audă, eu observând câteva fețe cunoscute care mă priveau ori șocați să mă revadă, ori cu un zâmbet imens pe față.