Apelul || H.S

»›18«‹

*Perspectiva lui Harry*

-Acum iesi. i-am spus aratand cu mana spre usa.-Sau nu stii pe unde se iese? am intrebat-o ranjind.

-Dar, Harry...

-Niciun dar! Stii bine de ce te-am chemat, acum iesi odata din casa asta pana nu fac ceva ce voi regreta. i-am spua dur.

-Bine! Dar sa nu mai apelezi la mine cand ai nevoie de...

-De o curva care sa ma satisfaca. Exact, am multe care asteapta sa le sun.

-Ugh... tu... tu nenoro...

-Nici sa nu indraznesti. i-am marait facand doi pasi, ajungand in fata ei.

-Ca altfel ce, Harry? O sa ma lovesti? O sa repeti scena de pe holul liceului cand voiam sa o bat pe Kim? Ha? Asta o sa faci? a spus razand mai apoi. -Nici nu ai tupeul jegos sa dai in mi...

Palma mea a facut contact cu obrazul ei. Capul ei s-a intors imediat, ducandu-si mana la locul lovit.

Eram si eu socat de ce am facut. M-am enervat cand i-am auzit numele ei rostit atat de critic. Ea merita iubire, nu ura. Insa nu si in cazul meu.

-Afara. i-am spus rece, ea privindu-ma cu lacrimi in ochi.

Plecand, am trantit usa in urma ei, trantindu-ma pe pat.

Ce naiba mi se intampla?
*** ZIUA URMATOARE***

*Perspectiva lui Kimberley*

M-am trezit din nou când una din asistentele spitalului și-a făcut apariția verificându-mă.

-Oh, scumpo! Te-ai trezit. a afirmat zâmbind ușor.

Mă uitam neîncrezătoare la ea. Era oarecum, bucuroasă ca ma trezisem însă zâmbetul si ezitarea ei ma lăsa confuză.

-Da... Mă... scuzați, dar ce mi s-a întâmplat? am întrebat-o ridicându-mă ușor în șezut.

Știam ca cedasem, am lăsat slăbiciunile sa ma dirijeze, insa habar nu am ce am făcut concret, si de ce ma doare capul atât de puternic.

-Nu-ți aduci aminte ce s-a întâmplat? m-a întrebat așezându-se pe patul pe care stăteam.

-N.. Nu chiar. i-am spus încet.

-Oh... Ei bine draga mea, te... te-ai tăiat la încheieturi destul de adânc. Data viitoare să fii mai atentă. a spus chicotind făcând o mica glumă care m-a făcut sa zâmbesc ușor. -Să... Să nu o mai faci, bine? Trebuie sa ai grijă de corpul tau, nu să-l rănești. Bine? a spus ușor serioasă.

-D... Da. i-am spus uitându-mă in alta parte.

-Noroc cu fata aceea blonda care așteaptă sa te trezești de doua zile. Te-au adus la timp.

-Jess... Jessica este aici? am întrebat-o mirată.

-Dacă așa o cheamă, da, este aici. a spus ganditoare.

-Oh...

-Sa-i anunt ca te-ai trezit? m-a intrebat curioasa.

-Da... Sigur. Dar... cum adica să-i anuntati? Nu este numai ea? am intrebat-o confuza.

-Nu, scumpo. Sigur ca nu. Sunt mai multi care asteaptau sa te trezesti. I-ai ingrijorat serios, sa... sa nu o mai faci. Este pacat. a spus iesind pe usa, zambind usor.

Nici nu am apucat sa spun ceva, sau macar sa gandesc deoarece o mai multe persoane si-au facut aparitia in locul asistentei. Mai multe fete cunoscute au aparut, cativa colegi de la liceu, Elissa, Jessica, un tip brunet, pe care nu l-am vazut in viata mea si... Mike? Stai, ce cauta el, aici?

-Oh, Kim! a spus Jessica ajungand la patul meu si incepand sa planga in hohote.

-Jess... i-am spus simtind cum incep si eu sa o imit, ajungand sa plang. -Imi p... pare r-rau... i-am soptit, printre suspinele pline de sentimente.

O spreiasem. Stiam asta, insa nu am vrut sa fie asa. Nu credeam ca urma sa... ajung aici, in niciun caz. Nu voiam sa se ajunga atat de departe, dar pana la urma, stiam ca se va ajunge odata si aici.

-Sa te puna mama focului sa mai faci asta vreodata! am auzit vocea Elissei de undeva din dreapta mea.

Mi-am ridicat privirea spre ea. Ma privea entuziasmata, sau macar asa incerca sa para, caci sub zambetul acela fals, puteam sa-i vad urma de tristete prezenta.

I-am zambit vinovat. Ea stia, stia de ce o facusem. Iar acum se referea la faptul sa nu mai plang sau sa ma ranesc pentru un idiot, caci Harry asta era. Un idiot-arogant-fara-suflet-capabil-doar-sa-urasca. Nu merita nici macar mila din partea mea.

-Ok, ce naiba este cu voi? i-am intrebat stergandu-mi lacrimile.

Toti prezenti avea niste masti de doi bani, incercand sa para bucurosi de 'revenirea' mea. Poate erau, ce-i drept, dar ascundeau ceva, iar eu nu suport ca ei sa ascunda ceva.

-De cand ati intrat, am presimtirea ca ascundeti ceva. Ce este de nu vreti sa-mi ziceti? Este chiar atat de grav? i-am intrebat serioasa.

Nu ma simteam deloc mai bine, dar voiam sa stiu. Sa stiu motivul pentru care toti poarta acele masti stupide.

-Kim, scumpo, nu este nimic. Suntem fericiti ca te-ai trezit. Ia spune tu acum, de ce nu ai mancat de o saptamana? Tu chiar voiai sa ajungi aici, nu? Elissa si-a facut curaj sa vorbeasca, ceilalti aplecand uaor capul cand le-am vorbit.

-Oh, lasa-ma cu asta. Schimbi subiectul iar mie nu-mi place. i-am spus privind-o urat.-Deci, imi zice si mie cineva ce dracu s-a intamplat? i-am intrebat nervoasa.

Toti evitau sa ma priveasca. Ascundeau ceva. Iar mie incepea sa-mi displaca din ce in ce mai mult.

Usa salonului s-a deschis, mai multe asistente intrand.

-Va rog sa ne lasati pentru cateva minute singuri, sa verificam starea pacientei. una din asistente s-a adresat persoanelor care pana acum nu au facut decat sa-mi starneasca curiozitatea, si totodata nervii.

-Sa nu credeti ca ati scapt. Si, oh, Jess, imi place de iubitul tau. i-am spus facandu-i cu ochiul.

S-a uitat mirata la mine, ca mai apoi sa zambeasca stramb inainte sa plece.
***

*Perspectiva lui Jessica*

-Deci... nimeni nu o sa-i spuna nimic. Ati inteles? Daca intreaba pe unul din noi ce-i ascundem, ii spunem faptul ca a avut o cadere de calciu foarte grava, si de asta o sa mai stea cateva zile in spital si ca nu voiam sa-i spunem deoarece... deoarece ne-ar fi spus ca oricum nu are nimic si ca este bine. Nu putem sa-i spunem... nu acum.

Elissa deja plangea in hohote, ceilalti prezenti avand noduri in gat. Cu greu ma abtineam sa nu incep si eu din nou sa plang, poate pentru ca voiam sa fiu puternica, pana la urma aveam sa ma impac cu ideea...

-De ce ea? a soptit Elissa, asezandu-se pe un scaun cu mainile pe intreaga fata.

-Stii cum se spune, pe Pamant poti sa n-ai absolut nimic, dar in ceruri ai absolut totul. i-am raspuns, bratele lui Dustin cuprinzandu-ma.
***
A/N: Gata si capitolul asta, cam greu ce-i drept, dar sper ca a meritat asteptarea. Scuzati-mi greselile, este deja destul de tarziu iar mie mi se inchid ochii deja, deci cred ca am cateva greseli. Sper ca este destul de bun capitolul :).
Kisses!

*lla