Apelul || H.S

›»28«‹

-Nu, Mike. Harry a spus clar că o să mă uite și că deja s-a schimbat. Așa că găsește o altă fraieră care să-l 'calmeze' pentru că eu una nu mai vreau să fiu propria lui jucărie! i-am urlat după care m-am întors cu spatele la el și mi-am pus mâinile în cap privind în sus pentru a mă calma.

Spusesem adevărul. Indiferent că m-a iubit sau nu, eram o jucărie, jucăria lui preferată. Nu degeaba era cunoscut și sub numele de player, nu numai la liceu, ci și prin anumite locuri, cluburi, baruri... Ce avea să se întâmple? Să se oprească doar la mine?! Fix la mine? Nu, nu avea cum. Lui îi place viața, viața de gigolo, viața unde poate avea ce și pe cine vrea, viața în care se culcă cu câte-o târfă în fiecare noapte, în. fiecare. noapte. Asta îl definea pe marele Harry Styles. Iar eu nu mă regăseam în peisajul ăsta.

-Ce? Kim, am mai vorbit despre asta. Nu ești o jucărie pentru el, el te iub-...

-La naiba, Mike! Doar încetează bine? Nu-l mai apăra atât pentru că te minți singur, iar asta mi se pare extrem de josnic atât pentru tine, cât și pentru el. Eu m-aș simțit penibil dacă aș știi că prietenul meu îmi ia apărarea când eu ar trebuii să o fac! Și termină odată cu toate... ăstea. El a acceptat să mă uite, fă-o și tu! Chiar nu-mi trebuie prieteni ca voi, care mint și care-și bat joc! Okey? Okey. i-am spus după care am plecat cu pași apăsați din fața lui.

Nu aveam să mai cedez. M-am lăsat de prea multe ori călcată în picioare de prea multe persoane care nici nu mă cunosc de fapt. Cedam psihic, pe zi ce trecea cedeam din ce în ce mai mult în fața oricui iar asta trebuia să se termine cât mai repede.
***

M-am ridicat somnoroasă din pat, mergând lent spre baie. Cu toate că dormisem mai bine de doisprezece ore, somnul tot era prezent făcându-mă să mă simt moleșită.

După un duș rece, pentru a mă trezii cu adevărat, m-am îmbrăcat într-o pereche de clonați negrii rupți, o bluză până la buric și un hanorac. Am luat geanta de pe birou, după care am ieșit din cameră. Mirosul de clătite m-a învăluit, făcându-mă să cobor în fugă scările. Un Dustin îmbrăcat doar într-o amărâtă pereche de pantaloni și la bustul gol, tocmai ce învârtea o clătită.

-Pentru mine? Oh, dar nu trebuia. i-am spus luând prima clătită pe care am văzut-o, speriindu-l.

-Hei! Ălea erau pentru Jess. a spus în semn de protest, uitându-se urât la mine.

-Salut-o din partea mea! am strigat fiind deja în drum spre hol, că mai apoi să mă încalț cu o pereche de teniși în timp ce mestecam ce-a mai rămas din clătită.

-Pa! a strigat înapoi în timp ce ieșeam din casă.

Am intrat în mașină, pornind spre liceu.
***

-Hei, Kim! m-am întors cu spatele observând o fată roșcată care venea în pas alergător spre mine.

O priveam amănunțit. Era chiar drăguță, părul de un roșu aprins până la talie era ușor ondulat și prins în părți dăndu-i tipei un aspect îngrijit și drăguț, purta un hanorac albastru, asortat cu o pereche de converși de aceeași culoare, și o pereche de blugi tăiați negrii. Zâmbind s-a oprit în fața mea.

-Eu sunt Sara, îmi pare bine. a spus întinzându-mi mâna.

M-a pufnit ușor râsul la numele ei. Sara, așa o chema pe cățeaua mea din copilărie. M-am oprit când se uita confuză la mine.

-Scuze. Kim, dar știi asta deja. i-am spus luându-i mâna într-o strângere ușoară.

-Da, știu. Am auzit multe despre tine. a spus în timp ce am pornit spre intrarea în liceu.

-Și când te gândești că știu un sfert din liceu -nici ăla - însă pe mine mă știu toți. i-am spus încruntată.

-Ai dreptate. a spus chiotind. -Îl cunoști pe un tip Mike? De obicei stă cu grupul acela ciud-...

-Da, îl știu. i-am spus printre dinți.

-Ei... este fratele meu. a spus strâmbând din nas.

M-am oprit privind-o. De fapt, chiar semăna ușor cu Mike, și la trăsături și la culoarea ochilor.

-Fra... fratele tău? am întrebat-o înecându-mă și începând să tușesc.

-Nu chiar... Suntem frați doar prin mamă... a spus tristă, privind în jos.

-Și totuși, de ce nu stai cu el și cu gașca 'ciudată'? am întrebat-o confuză.

-Nu... n-nu contează. Ce oră ai? m-a întrebat schimbând subiectul.

Am înțeles că nu voia să vorbească despre asta, așa că am lăsat baltă întrebarea mea pe care ea a evitat-o și am continuat să vorbim până am descoperit că amândouă avem biologie, astfel am plecat împreună spre clasă.

Aveam de gând să-mi văd de viața mea, de școală, de prieteni și... de distracție. Simțeam nevoia să mă distrez și să las absolut toate întâmplările în urmă. Asta doar dacă aveam norocul ca și cineva... să facă la fel.

După ce orele s-au terminat, ne-am strâns toate patru la cafeneaua de peste drum. Eu, Elissa, Cora și noua noastră prietenă, Sara. Toate aveam nevoia ciudată de puțin timl doar pentru noi așa că am decis ca în weekend să mergem la spa, și de astfel aveam nevoia nebună de puțină adrenalină.

-Hm... ce ziceți de pista lui Austin? Am auzit că se organizează în fiecare seară niște curse mortale, la propriu. Și acolo sunt cele mai faine petreceri de stradă. le-am spus zâmbind.

-Știi unde este? m-a întrebat Cora, deja ideea părându-i interesantă.

-Mhm. Normal. i-am spus luând o gură din ceai.

-Nu, clar nu mergem. Știți în ce vă băgați? La naiba, Austin face parte din mafie, el este mafia! a spus Elissa urlând în șoaptă.

Avea dreptate, însă în cazul nostru nu ar trebuii să ne facem griji.

-Ne ni se va întâmpla nimic. i-am spus serioasă.

-De unde știi tu? Dacă ne vede și dupaia vrea să, Domane ferește, ne ducă pe centură? Sau, oh, dacă o să ne vrea organe..

-Taci! Îl cunosc pe Austin, așa că taci nabii că nu are tupeu să ne facă ceva. i-am spus dur, toate privindu-mă mirate.

-Austin? Să nu aibă tupeu? Tu te auzi? a întrebat de dată aceasta Sara care până acum credeam că și-a înghițit limba.

-Sara, dragă, crede-mă că-l cunosc pe Austin mai bine decât oricine, așa că nu mai spuneți atâtea despre el. Nu e chiar așa rău...Voi nici măcar nu-l cunoașteți. le-am spus ridicându-mă de la masă cu lacrimi în ochi.