Apelul || H.S

›»38«‹

Snake.
***

După o oră, bine, aproape oră pentru că Harry conducea de parcă viața lui ar ține de ceea ce urma, a parcat în fața clădirii. Locul ăsta îmi făcea pielea de găină doar când mă gândeam că m-am reîntors aici.

Același decor, întuneric, pustiu, o clădire imensă în mijlocul pustietății, câteva mașini identice. Ai fi spus că toată scena era dintr-un film horror, deoarece pentru mine toată chestia mă îngrozește, dar mă face să mă simt și mai... puternică?

Cu pași nesiguri, am înaintat spre intrare cu Harry pe urmele mele. De când i-am dat ultima replică în mașină, nu a mai scos un cuvânt tot drumul, cu toate că l-am văzut de mai multe ori deschizând gura să spună ceva, ca mai apoi să o închidă. Nu pot spune că mă deranja asta, pentru că eu i-am spus - într-un fel - să-și vadă de ale lui. Dar... voiam să știu ce avea să spună, fără să se oprească când să rostească.

Din nou, cu ajutorul unei cartele am intrat în clădire. Același hol lung și luminat puternic, fără vreo ușă pe părțile lui. Dacă nu știam ce era cu adevărat această clădire, aș fi spus că este o fabrică ciudată părăsită - însă, încă arătând perfect - și cu siguranță nu are vreo legătură cu mafia. Dar, uitându-te mai bine, și dacă ți-ai folosi un pic mintea, ți-ai fi dat seama că ceva este anormal datorită mașinilor scumpe și identice din parcare, datorită pustietății unde se află ditamai clădirea și, ei bine, luminile aprinse la alte etaje, care arătau că, nici în mijlocul nopții, oamenii aceștia nu dorm.

Am urcat în lift, în aceeași liniște deloc plăcută. Aveam atâtea să ne spunem, însă niciunul nu zicea nimic... Mie una, îmi era teamă să spun vreun cuvânt, din cauza stării de oboseală și a durerii de cap care nu-mi dădea pace, dar îmi era teamă că aveam iar, să ne certăm. Nu știu cum venea asta, dar mă străduiesc măcar să încerc să aflu. Două cuvinte atât de importante îmi stăteau pe limbă, nu, nu am devenit dintr-o dată romantică, în niciun caz, dar trebuia să-i spun măcar că... îl plac. Nu știu dacă ar fi schimbat ceva cuvintele ăstea, dar eu m-aș simți mai bine, poate, și mai liberă, într-un fel. Pur și simplu, Harry m-a făcut să mă atașez inexplicabil de el, de zâmbetul lui, de prezența lui, de cârlionții lui, de absolut tot ce ține de el. Știu, la naiba, știu că mi-a spus că mă iubește, dar poate i-a trecut. Nici măcar nu ne cunoșteam așa bine, iar acum că o facem, poate nu mai simte la fel. M-a înnebunit complet cu bipolaritatea lui. Nu știu ce Dumnezeule să mai înțeleg din comportamentul său și cuvintele lui.

Sunetul liftului care ne anunța că am ajuns la etajul treisprezece m-a trezit din starea critică în care am ajuns să mă lupt cu mine însămi să-i spun ce simt crețului din stânga mea. Cu o distanță între noi care părea mică, dar extrem de depărtată pentru mine, am înaintat amândoi pe holul etajului. Încă mă miram cât de mare este toată... construcția asta, pentru că, dacă stau să mă gândesc mai bine ai zice că semăna și cu un bloc. Era destul de liniște și pe hol, ceva ce era oarecum ciudat. Într-o clădire unde sunt numai mafioți care fac treburi ilegale și dubioase ai zice că ar trebuii să fie gălăgie, multă gălăgie. Dar nu, cel puțin nu la etajul acesta, poate la celălalt...

-Ție ți-a spus Austin de ce ne-a chemat pe amândoi aici? l-am întrebat pe creț în timp mergeam încet.

M-am uitat la el ca să văd că-și ferea privirea de a mea. Știu, e supărat, dar nici mie nu-mi este așa de bine. În seara asta aveam de gând să intru cu totul în asta, cum naiba mă simțeam?

-Harry... am mârâit ușor, vrând să-mi răspundă.

Însă de data asta, mi-am dat seama că el nu-și ferea privirea din cauză că era supărat, ci pentru că nu voia să-mi spună.

-Știu, bine? Nu-i mare chestie, și haide odată că întârziem. a spus dur, făcând pași mari ajungând cu mult în fața mea.

M-am oprit pentru o secundă. Am înțeles, m-am comportat urât cu el dar asta nu înseamnă că trebuie să se comporte și el așa. Am continuat să merg, mărinfu-mi pasul un pic, însă nu atât de mult cât să fiu în dreptul lui Harry. Nici nu aveam de gând să-i mai spun ceva, sau să mai fiu așa apropiată de el.

Trebuie să învăț să-mi țin sentimentele de- o parte, în toată porcăria asta nu mai este loc și de așa ceva.

Am ajuns în fața ușii blestemate. Harry a ciocănit, până s-a auzit un 'intrați' răgușit. Am ajuns să o fac și pe asta...

Am intrat după Harry în cameră, se pare că nu mai încape loc nici de gesturi definitorii unui gentleman. În cameră am putut observa prezența a nu mai puțin de cinci bărbați dubioși, dar al dracului de arătoși, și prezența unei femei de vreo 25-30 de ani care avea o privire extrem de rece și dură. Ei, acum am dat de dracu.

Dar nici eu nu m-am lăsat mai prejos, mi-am pus masca de 'dură'. Trebuie să mă străduiesc să devin serioasă și mult mai rece și indiferentă cu cei din jurul meu, nu să mai fiu un iepure fricos între două vulpi.

-Bine ați venit... a spus Austin care doar acum îl observam că stătea în picioare lângă birou.

-Lasă amabilitatea, Austin. Nu ți se potrivește. a rostit dur Harry.

-Prea bine. Kim...berley, știi de ce ai venit aici? mi s-a adresat calm Austin.

-Nu. i-am răspuns rece, poziționându-mă lângă Harry.

-Păi, să te lămuresc. Mai ți minte acum trei ani... când ți-am povestit de un om, intitulat Snake? m-a întrebat Austin, rostind cu greu.

-Normal, Austin, țin minte... tot. i-am spus, referindu-mă și la altceva decât la Snake.

Am putut observa cum a tresărit ușor și cum și-a dat jos masca pe care o poartă inclusiv în fața mea, însă doar pentru o secundă.

-Ei bine, încă de când i-am spus prima oară de tine, a devenit interesat... de tine.

-Unde vrei să ajungi? l-am întrebat încruntată.

-El este tatăl tău, tatăl tău biologic Kim. a rostit, iar în următoarea secundă am simțit cum nu mai respiram.

Socată, m-am lăsat purtată de val, lăsând întunericul să mă cuprindă.
* * *
* * *

Gata și capitolul acesta, sper că v-a plăcut.
Voiam să vă anunț că prietena mea, ni s-a alăturat și ea nouă :) și a publicat o carte. Se numește Admiratoarea Satanei de @jojo270 și este cu Codrin Bradea aruncați un ochi și acolo, chiar merită citită cartea.
Legat de cartea noastră, în următorul capitol se v-a întâmpla ceva... ce-i v-a schimba viața lui Kim, cât și a celor din jurul ei. Vă mulțuuumesc pentru cele 2.670+ de citiri, chiar sunteți geeeniali.
Până data viitoare... Vacanță plăcută - ce a mai rămas din ea. Kisses!