Apelul || H.S

>>11<<

Neavand ce altceva sa fac, m-am intors la liceu. Trecuse deja jumatate din ora, asa ca nu mai avea rost sa merg la ea. Mi-am lasat geanta pe una din scarile din fata liceului, punandu-ma si eu pe alta. Am inceput sa caut pachetul de tigari si bricheta, gasindu-le imediat. Nu-mi era teama ca ma poate vedea vreun profesor, este ultimul an, deci nu prea ai ce sa ne faci. Plus ca sunt majora, asa ca nimeni nu are ce comenta. Poate doar sa spuna ceva din cauza ca fumez in scoala, dar nu-mi prea pasa.

Parea totul atat de simplu. Viata, in general, pare simpla. Asta pana cand sa-ti dea una cat sa realizezi ca te inselai amarnic. Nimic nu este simplu, nimic nu este gratis, nimic nu este atat de adevarat precum crezi. Traim intr-o lume plina de minciuni, plina de pericole, plina de complicatii. Pot spuna cu mana pe inima ca, viata este o curva in adevaratul sens al cuvantului.

Iti provoaca placere, bucurie. Pana intr-un moment, acel moment cand iti tranteste direct in fata ceea ce este cu adevarat. Dupa fericire, vine tristetea. Iar cand ea vine, ei bine, poti spune ca esti o cauza pierduta.

Nici nu am realizat cand am terminat tigara, insa, ridicand din umeri, mi-am aprins alta.

Devenise obositor tot jocul asta. Mai intai anonimul, apoi baiatul pe care il ignorasem trei ani la rand, ca mai apoi tot acest baiat sa-mi intoarca viata peste cap. Viata mea de rahat, viata mea pe care totusi, o preferam in acest moment. Cu simpla lui prezenta, imi provoca sila. Imi schimbasem pertotal parerea despre el, acum fiindu-mi doar sila. Il uram, incepusem sa-l urasc atat de mult cum nu am mai facut-o in viata mea. Demonstrase ca nu este altceva decat un nenorocit caruia ii placea sa provoace doar durere, dupa cum chiar el a spus.

Nervoasa, m-am ridicat de pe scara rece, aruncand jumatatea de tigara pe jos. Mi-am luat geanta, pornind spre intrare.

Ma simteam... privita. Ignorand, m-am indreptat spre dulapul meu de unde aveam sa-mi iau caietele pentru urmatoarele ore. Am bagat cifrul de nu mai putin de sase numere, vrand sa iau caietele dorite. Inainte sa vreau sa inchid eu usa dulapului, ea s-a trantit puternic speriindu-ma.

Mi-am intors privirea in dreapta mea, unde un Harry nervos ma privea.

-Ce vrei? l-am intrebat calma, vrand sa raman calma.

-Ce vreau eu? Ce vrei tu de la mine? De cand te-am vazut pentru prima oara... nu-mi mai iesi din cap! Pur si simplu, nu pot sa te scot! Ce dracu vrei de la mine, Kimberly? a strigat disperat, nelasandu-ma sa spun ceva.

Buzele sale s-au strivit de ale mele, intr-un mod salbatic, disperat. Mi-a cuprins talia cu mainile sale mari, tragandu-ma mai aproape de el. Voia sa fie el cel care domina, insa nici nu-i dadusem acordul sa domine. Mana sa dreapta a coborat pe una din coapsele mele, ridicandu-ma de la sol. Mi-am inconjurat picioarele in jurul lui, in timp ce mi-a strans puternic coapsa facandu-ma sa gem peste buzele sale, moment bun pentru a-si strecura limba in gura mea. Iar planul meu de a nu-l lasa sa faca ce vrea s-a dus naibii.

Cuprinsa de o placere inexplicabila, am inceput sa joc propriul lui joc. L-am simtit cum ranjeste cand am inceput sa ma lupt si eu, pentru dominatie. Dar, fara nici o sansa. Voia sa castige, asa ca am cedat, lasandu-l sa se bucure de victorie.

Din lipsa de oxigen, ne-am retras din sarut lipindu-ne fruntile una de cealalta.

-Ce-mi faci tu mie, Kimberly? a intrebat soptit, privindu-ma intens.

-Ce-ti fac eu tie, Harry? l-am intrebat la randu-mi, intrand in joc.

-Ma innebunesti... a soptit, incepand sa-mi sarute maxilarul, coborand lent spre gat.

Mi-am lasat capul usor intr-o parte, dandu-i mai mult acces. Nu mai gandeam logic, pur si simplu eram cuprinsa de placerea ce mi-o oferea. A inceput sa sarute o particica a gatului de mai multe ori, incepand sa muste din ce in ce mai tare. A supt puternic, facandu-ma sa gem pentru a doua oara in cateva minute. Indepartandu-si capul pentru a vedea ce a facut, un alt ranjet i-a invadat fata.

-Perfect... acum toti vor stii ca esti doar a mea...

-Stai... tu... nu, nu, nu. am inceput sa repet, lasandu-mi picioarele sa atinca solul.

Am pus usor mana la gat, pipaind. O umflatura pe care mai mult ca sigur nu o aveam, era pe gatul meu. Apasand mai tare, durerea si-a facut loc, facandu-ma sa-l privesc furioasa pe cretul din fata mea.

-La naiba cu tine, Harry! Cine naiba te crezi sa-mi faci mie ce vrei tu? Iti zic acum si sa-ti intre bine in cap, eu nu sunt una din tarfele tale pe care sa le joci pe degete dupa bunul tau plac! Nu vreau sa fiu, si nici nu o sa fiu! Asa ca, fa cumva si lasa-ma in pace. Pleaca, fa ce vrei, doar lasa-ma si dispari din viata mea! Te urasc!
***

*Din perspectiva lui Michael*

-Harry, omule, mai usor.

I-am spus incercand sa-i iau sticla de Jack din fata. Ca raspuns la gestul meu, Harry s-a incruntat luandu-mi mana de pe sticla.

-Mai du-te dracului, Mike! a marait luand o alta gura din sticla.

Mi-am dat ochii peste cap, stiind ca n-o sa ajung nicaieri. M-am ridicat de pe canapea, facandu-mi loc printre multimea de persoane care se distrau, am ajuns intr-un final la baie.

Inainte sa intru din nou in incaperea plina de fum si miros de alcool, telefonul a inceput sa-mi sune.

-Da? am raspuns neuitandu-ma la apelant.

-Mike, am nevoie de toti la mine in birou. Urgent!

-Bine, sefu'. Ajungem intr-o jumatate de ora. i-am spus serios terminand apelul.

Clar, nu era de bine.

Ajuns inapoi la canapea, Harry mai avea putin si o lua la bataie pe una din curvele care statea langa el. Josh si Aaron statea si priveau amuzati scena din fata lor.

-Baieti, avem treaba. Sunati-l unul dintre voi pe Derek si haideti mai repede. le-am spus dur, ajutandu-l pe Harry sa se ridice. -De ce dracu te-ai imbatat, prostule. l-am intrebat nervos cand era sa cada pe jos.

-Ma doare capul, la naiba. Doar taci. a spus dur.

-Tare sunt curios sa vad ce-o sa zica Austin. Eu, nu te mai scot si de data asta din rahat, sa-ti fie clar Styles. am marait.

-Vorbesti exact ca ea... a spus incet, incercand sa mearga pe propriile picioare.
***

*Din perspectiv lui Kimberly*

Ma uitam la ceas, asteptand un mesaj sau un apel de la el, cu toate ca trecuse ora la care deobicei, imi trimitea ceva sau ma suna.

Era deja 00:20, si tot nu primisem nimic de la el. Nu stiu din ce motiv, dar asteptam. Asteptam un semn.

Eram epuizata, toata ziua am fost asa. Din cauza lui.

Am decis ca era vremea sa ma pun la somn. Era clar ca nu avea de gand sa sune.
***
Mesaj de la necunoscut: 00:37

Anonim: te iubesc

Mesaj necitit
***
A/N: :-)
Necorectat.

*lla