Apelul || H.S

>>12<<

Mi-am luat o bluza alba, larga, usor transparenta, am imbracat a pereche de colanti si mi-am luat tenesii in picioare. Am insfacat un elastic de pe masuta de machiaj, prinzandu-mi parul intr-un coc in varful capului. M-am dat cu rimel, mi-am luat geanta si am coborat la parter.

Jessica lipsea deja de trei zile, fiind la iubitul ei pe care nu-l vazusem niciodata. Si sunt impreuna de doi ani.

Am incuiat usa, mergand pe aleea din fata vilei pana la masina. Am dat drumul la muzica, pornind spre liceu. Asa eram de patru zile. Un robot. Faceam mecanic absolut orice miscare, nepasandu-mi ce fac de fapt. Pur si simplu eram... goala.

Citisem mesajul anonimului dimineata cand ma trezisem. Eram surprinsa. Un mesaj scurt, sec, de doar doua cuvinte, dar care a provocat mii de ganduri si sentimente. Nu ma mai contactase de atunci, iar eu eram nerabdatoare sa vorbesc cu el. Voiam sa-i spun atatea... dar stiam ca, cand ma va suna, nu voi spune nimic. Dar, voiam doar un mesaj, un amarat de mesaj, sa stiu ca inca mai este... si nu a uitat de mine.

Deja ajunsesem in parcarea scolii, unde toti, ca deobicei, erau si ei prezenti in parcare. Privirea mi-a cazut intamplator pe coltul lor. Erau doar patru, liderul lipsind de patru, ba chiar cinci zile. Dupa ce l-am respins... plecase si el de la ore. De atunci, nu l-am mai vazut. Vreau sa fiu indiferenta, dar nu pot. Sa nu-mi pese, dar nu-mi iese.

Oare m-a ascultat? Absenta lui de atatea zile sa fie faptul ca eu i-am spus sa... dispara din viata mea?

Nu. Lui nu-i pasa de mine. Cum nici mie nu ar trebuie sa-mi pese.

Am coborat din BMW, indreptandu-ma spre locul unde ma astepta Elissa cu inca o fata. Aveam dreptate, Elissei chiar ii placea de Mason, si aflase in acea dimineata la cafenea, ca sentimentele erau reciproce. Ma bucur pentru ei, pentru ca lor le este atat de simplu. Sunt chiar draguti impreuna.

-'Neata. le-am salutat fortand un zambet.

-Buna dimineata, Kim! au spus amandoua in cor, izbucnind imediat in ras.

A fost ciudat, dar amuzant. Poate as fi ras si eu, daca viata mea nu era un rahat.

Dupa cateva minute, inca le priveam pe cele doua cum vorbesc despre tot felul de porcarii, razand de la orice. Am decis sa nu ma bag, poate le stricam buna dispozitie.

M-am intors pe calcaie subtil, mergand intr-un colt al liceului pentru a-mi aprinde o tigara. Eram total pierduta. Parca nu stiam pe ce planeta sunt. (A/N: -Cum se numeste planeta noastra? -Nu stiu, nu-s de aici. :))) ) Mi-am aprins tigara, tragand cu pofta din ea. Pot spune ca tigara, in ultimele zile, era pe post de mancare si apa. Exceptand niste mere si cateva batoane cu ciocolata mancate fara pofta.

Privirea mi-a fost captata de un tors al unei masini care avea chef de dat in spectacol. Un Ferrari 458 negru mat, isi facea aparitia in parcarea liceului. Toate privirile erau pe masina, mirate sau invidioase. Si eu priveam masina din fata mea, doar ca plictisita. Nu inteleg de ce oamenii isi cumpara masini mai scumpe decat apartamentul sau vila in care stau, poate doar pentru a se da mari. Doar ca sa vada toata lumea ca au bani.

Oprindu-se, a inceput sa se invarta in cerc. Facea impresie, asta era clar. Toti aclamau entuziasmati show-ul din fata lor.

Oh, te rog. Nu te mai saturi de atentie?

Parca auzindu-ma, s-a oprit brusc, de data asta cred ca definitiv. Toti sopteau curiosi, incercand sa ghiceasca cine se afla la volanul masinii de fite. Puteam sa vad, printre adolescentii care s-au strans in cerc, patru persoane care s-au apropiat mandrii de masina.

Normal, liderul lor era soferul.

Am pufnit nervoasa, cu toate ca nimeni nu ma putea auzi. Am tras un ultim fum din tigara, aruncand-o pe jos inainte sa o pot calca. Mi-am intors din nou privirea spre cei care nu mai stiau ce sa faca, ca sa iasa in evidenta.

Harry a coborat indiferent din masina, batand palma cu ceilalti baieti. Parea atat de rece, de indiferent fata de tot ce-l inconjoara. Nici nu s-a sinchisit sa se uite la cineva, rezemandu-se de capota masinii, lasandu-i pe toti cei din jur sa-i admire noua achizitie. Era imbracat in negru, avand pe el o bluza deschisa la cei trei nasturi de sus. Niste blugi taiati negrii, ii veneau ca turnati, asortati cu o caciula neagra si cu o pereche de bocanci maro. Parea ingandurat. Pierdut in propria-i lume.

Uitandu-ma la ceas, mi-am dat seama ca mai aveam timp de inca o tigara. Chiar aveam nevoie.

Trageam pierduta din tigara, pana cand niste pasi care se apropiau de mine m-au facut sa-mi ridic privirea. M-am incruntat brusc, strangand tigara intre degete.

-Hei! m-a salutat politicos, oprindu-se la doar doi pasi de mine.

Nu i-am raspuns. Nu-i intelegeam brusca lui aparitie in fata mea. Zambetul i-a disparut la fel de repede cum a aparut. Devenise serios, poate din cauza tacerii mele. Dar chiar nu vedeam rostul unei conversatii intre noi. Pana la urma, nici nu-l cunosc, la naiba, nu stiu nici cum il cheama.

-Te-am deranjat? m-a intrebat usor incruntat, mult mai putin ca mine.

-Sa stii ca da. i-am raspuns dur.

-Pai, imi pare rau, dar voiam sa te cunosc. Asa ca am venit sa facem cunostinta. Michael, sau Mike, imi pare bine. a spus intanzandu-mi mana.

Am negat, impingandu-i mana printr-un gest nepoliticos.

-Nu vreau noi prieteni, multumesc. i-am spus luandu-mi geanta de pe jos si plecand din fata lui, lasandu-l uimit.

Era unul dintre ei, dintre marionetele lui Harry. Mi-a ajuns el, nu-mi mai trebuie altul ca el.

Am aruncat chistocul de tigara inainte sa intru in liceu. Chiar daca nu se sunase, singurul loc unde as vrea sa fiu acum este in clasa.
***
-Eu merg cu Cora. Ma lasa ea acasa, poate tu ai treaba. mi-a spus Elissa, scuzandu-se.

-Ok... ne vedem maine. i-am spus luand-o intr-o imbratisare scurta.

-Bine. Pa! a spus facandu-mi cu mana, fiind deja la cativa pasi distanta.

Am oftat, deschizand portiera si intrand in masina. Ma bucuram, oarecum, ca nu s-au mai intamplat 'mici incidente' cu unul din ei. Era, pot spune, ca si cum nu existam, la fel cum nici ei nu existau pentru mine. Dar de ce simt ca ceva nu se potriveste cu tot puzzel-ul asta? Ceva este... anormal. Prea liniste. Mult prea liniste.

Am iesit din parcarea scolii, indreptandu-ma spre nicaieri. Nu voiam sa ajung acasa, oricum eram singura iar altceva decat sa invat sau sa citesc ceva, nu aveam.

Ma plimbam pe o autostrada total necunoscuta, insa noroc cu gps-ul masinii. Muzica era data la maxim, iar o idee geniala mi-a venit in cap. Aveam nevoie de o schimbare. Majora.
***
A/N: No comment. Scuzati greselile :)

*lla