Apelul || H.S

›»37«‹

Sentimente?
***

Am ajuns în fața vilei Elissei. Încă eram nervoasă, nu-mi spune nimeni ce să fac și ce să nu, cu toate că știu că Jeremy îmi vrea binele, dar asta nu înseamnă că are dreptul să ia decizii în locul meu. Cu un 'pa' murmurat, am ieșit din mașină.

Era destul se frig afară, cu toate că eram d-abia pe la jumătatea lunii octombrie, însă eu eram îmbrăcată în hainele de ieri, deloc groase. Ajunsă în fața ușii, am ciocănit ușor. După aproximativ un minut, o Elissa ciufulită și somnoroasă îmi deschide ușa. A făcut ochii mari când m-a văzut, după care am avut parte de același tratament ca al lui Jeremy, m-a luat într-o îmbrățișare strânsă.

-Te omor dacă mai faci ce ai făcut aseară. mi-a șoptit la ureche.

-Salut și ție. i-am spus zâmbind ușor.

-Taci și intră. mi-a spus dur, lăsându-mă să intru.

Mai bine de două ore i-am povestit tot ce se întâmplase. Era îngrijorată pentru mine, știa că nu trebuia să mă lase să plec singură aseară, după 'criza' mea. Mi-a spus că ea mi-a luat geanta din mașina Corei, după cum bănuiam, și după încă o oră, am plecat și eu spre casă chemând un taxi. Aveam o presimțire extrem de proastă, dar am decis să nu o bag în seamă și să aștept până ajung acasă.
*   *   *
*    *    *
M-am trezit buimacă din cauza sunetului provocat de telefonul meu. Deja începea să se întunece afară, semn că era 7 sau 8 seara.

-Da? am întrebat somnoroasă.

-De ce nu mi-ai spus că a sunat Austin pe numărul meu azi dimineață?! vocea nervoasă clar era a crețului care cred cu tărie că dacă putea, venea după mine prin telefon.

-Um.. Nu m-ai întrebat? a sunat mai mult ca o întrebare.

Nici m-am vorbit măcar cu el ca să mă întrebe. Mda.

-Când naiba să te întreb?! Nici nu am vorbit! a spus disperat.

Tocmai ce ziceam și eu.

-Aha. i-am spus închizând ochii sperând să mai dorm.

-Îmbracă-te. Vin să te iau în zece minute. a spus.

-Idiot. am murmurat, realizând dupaia că nu a închis niciunul din noi apelul.

Ups. Ridicându-mă din pat, am aruncat telefonul pe pat nu înainte să termin eu apelul, căci Miss Aroganță - știu ce am spus - se pare că avea de gând să asculte înjurăturile mele la adresa lui. 18:54?!

În cinci minute am terminat dușul, după care în altele cinci m-am îmbrăcat cu o pereche de blugi negrii, un hanorac simplu tot negru și o pereche de converși albastrii. Mi-am prins părul într-un coc ciufulit și am coborât jos unde se pare, Harry s-a ținut de cuvânt pentru că suna incontinuu.

I-am deschis ușa privindu-l urât, după care am încuiat-o și m-am întors mergând spre mașina lui. Era ciudat cum nu am găsit-o pe Jess sau măcar pe Dustin acasă, niciun bilet sau vreun apel nenorocit.

Uimindu-mă, Harry mi-a deschis portiera, însă înainte să-i mulțimesc, s-a întors și s-a dus pe partea cealaltă a mașinii de parcă nu-i păsa gestul făcut, poate era ceva normal să facă așa ceva la toate curvele pe care le 'plimbă', însă pentru mine era oarecum de apreciat.

-Halal gentelman... am murmurat mai mult pentru mine, dar după privirea urâtă primită de la creț, se pare că a auzit și el.

Amintindu-mi de ultima 'călătorie' spre el, și cât timp a durat, m-am făcut comodă în scaun cu gândul să dorm până ajungem. Aveam nevoie de energie pentru ceea ce urma să fac, aveam să 'îmbrățișez' cu adevărat porcăria asta...

Nu știu de ce mă simțeam, într-un fel, bine. Ar trebuii să mă simt ca ultima persoană de pe Pământ, pentru că accept să fac parte din mafia lui. Droguri, curse, mașini scumpe, bani... și alte afaceri pe care nu cred că vrei să le știi. La ce se referea Jeremy prin asta? Oricum, o să le aflu. Sunt sigură de asta.

Imaginea cu Austin... un Austin pe care nu-l mai recunosc și cu siguranță care nu mai este că atunci, mi-a apărut în minte. Cum a ajuns așa?

...tu l-ai schimbat...

Lacrimile mi-au împânzit ochii, vrând să le dau drumul pe obraji. Eu sunt de vină. De ce mă mai mir? Adică de ce dracului fac mereu pe victima când eu sunt aia care provoacă durere? Care provoacă rău? De ce naibii nu m-au împușcat nenorociții ăia odată cu ei?

-Kim... vocea caldă a lui Harry m-a făcut să-mi întorc privirea spre el.-Ești ok? m-a întrebat uitându-se la mine pentru o secundă, după care și-a mutat-o spre drum.

-De ce nu aș fi? l-am întrebat răzând amar. -Nu-ți bate capul în locul meu, Harry. i-am spus dur, poate prea dur, însă trebuie să învăț să nu-mi pese.

Poate că este prea târziu. Harry a ajuns un strict necesar pentru mine încă de când ne-am întâlnit, este prea târziu să nu-mi pese de el.
*   *    *
*   *    *
Gata și capitolul acesta :). Îmi pare rău de întârziere și vă rog să treceți cu vederea greșelile care sigur există.
Voiam să vă spun că am postat o nouă carte. Se numește Interzis ||S.J o găsiți pe profilul meu dacă vă interesează.
Mulțumesc enorm pentru cele 2.500+ de citiri și 240 de voturi. Văăă iu-beeesc :*!