Furtuna Inimii

Capitolul 3

              Amețită încă de aburii alcoolului mă îndrept spre mașină, în care eram așteptată de cele două prietene, care mă priveau ciudat. Mă urc în mașină și îmi aprind o țigară, încercând să evit privirile iscoditoare, pe care le primeam.

— Mai plecăm și noi odată acasă? întreb nervoasă expirând fumul, care dădea senzația de eliberarea a furiei pe care o simțeam.

Patricia pornește mașina și ieșim din parcare, fără să scoată un cuvânt. Le simt privirile iscoditoare asupra mea, dar încerc să privesc în zare.

— Putem să știm și noi ce sa întâmplat, de am plecat așa de repede? întreabă Olivia puțin supărată în timp ce își trece mâna prin părul lung, brunet.

— Nimic, pur și simplu m-am plictisit și am vrut să plecam, spun uitându-mă pe geam în zare și evitându-le privirea.

         Uram să le mint, dar știu că ar fi făcut un caz prea mare din acel sărut și s-ar fi entuziasmat prea rău, sperând că în sfârșit am ieșit din carapacea mea și sunt dispusă să cunosc și alți bărbați. Ceea ce nu se va întâmpla niciodată și nici nu aveam dispoziția să le ascult discursul "Trece viața pe lângă tine și o să te trezești la bătrânețe cu 10 câini lângă tine".

Nici nu știu când am ajuns acasă, cobor fără vlagă din mașină, mă întorc spre geamul deschis de pe partea Oliviei.

— Noapte bună fetelor, vă aștept mâine dimineața să bem cafeaua, înainte să mergem la clinica, le spun în timp ce simțeam că pământul începe să se învârte cu mine.

— Mâine este sâmbătă Alida, cât ai băut în seara asta, sau mai bine întreb cât ați băut în seara? Că și Olivia e în aceeași stare ca tine, mă întreabă amuzată Patricia în timp ce își muta privirea când la mine, când la Olivia.

— Nu am băut mult, spun la unison cu Olivia, apoi izbucnim toate trei într-un râs cu lacrimi, clar vinul, pe care l-am băut are efect întârziat.

— Se vede... ne auzim de dimineață la telefon Alida și cu asta pleacă din parcare, iar eu merg cu pași mici spre intrare, dar în același timp mă rog să nu mă împiedic de ceva.

                Mi se pare că au trecut câteva ore, până ajung în sfârșit la ușă. Cu greu îmi găsesc cheile și după chinuri întregi reușesc să intru în casă.

Mă îndrept spre frigider, de unde scot o sticlă de vin roșu rece, se pare că ce am băut în club mai mult mi-a deschis pofta. Îmi torn într-un pahar și mă duc pe canapea. Pantofii incomozi îi arunc pe unde apuc și încerc să îmi destind picioarele, care sunt doar cârcei.

               Toate gândurile mele erau îndreptate spre sărutul din seara asta și mii de întrebări îmi vin în cap:"Cine e bărbatul ăla? De ce a venit la mine? De ce a dansat și de ce ma sărutat, dar cel mai important de ce eu l-am lăsat? De ce am răspuns în loc să îi dau o palmă? De ce m-am purtat ca o adolescenta când am fugit de el ?

Deja capul începe să mă doară mai rău cu fiecare înghițitură de vin și din cauza tuturor întrebărilor, care nu îmi dau pace. Îmi duc un deget la buze și încă mai pot simți aroma lui de mentol combinată cu tutun și alcool, parcă buzele mele erau niște sugative și făceau tot ce e posibil să țină mai mult timp amintirea acelui sărut.

             Chiar dacă este aproape două noaptea, nu am stare să dorm. Îmi iau telefonul și îmi verific facebook-ul, dar ca de obicei nimic interesant.