Furtuna Inimii

Capitolul 33

Dean

          Două săptămâni nenorocite au trecut de când sunt în această celulă nenorocită. Deja știu pe de rost toate cele douăzeci de bare, care îmi îngrădează libertatea, fiecare lovitură de pe pereții deja gri, de cât sunt de jegoși, iar de pat deja nu se mai pune problema.

Zilnic, Augustin a venit la mine ca să punem la punct cazul meu. Ieri m-a anunțat că judecătorul a decis ca mâine cazul meu va fi judecat. Am emoții mult mai mari decât vreau să admit. Când rămân singur, îmi simt gândurile cum încep să țopăie pe lângă mine și își fac de cap, făcând tot felul de scenarii.

            Recunosc că îmi este frică, poate pentru prima dată în viață îmi este frică de ceea ce îmi rezervă destinul și de multe ori mă întreb oare cu ce am greșit atât de rău, de acum trecutul se întoarce ca un buldozer, care dărâmă cu repeziciune tot ceea ce am clădit cu multă grijă?

Doar veștile despre Alida și Hayley, aduse de fratele meu mai îmi țin mintea limpede. Știu că pentru ele trebuie să lupt ca să demonstrez adevărul, dar oare până când va mai fi așa?

Am obosit, și nu doar psihic, ci și fizic. Am obosit să fiu mereu în gardă, am obosit să mă trezesc mereu între aceiași pereți murdari, am obosit ca toate gândurile mele să fie îndreptate spre ființele, pe care le iubesc cel mai mult în viața asta, dar totuși să nu pot fi alături de ele.

              Chiar dacă pare un paradox, nu îmi pare rău că am tras în nenorocitul ala. Știam că doar așa o voi putea salva pe soția mea din mâinile lui și nu regret nici o clipă că am acționat așa. Dar nici o clipă nu mă așteptam ca în viața mea să revină Alexander și Ruslan.

Pe Alexander nu l-am cunoscut niciodată, până acum când încearcă cu toate puterile să îmi facă oasele să putrezească în pușcărie. În schimb cu Ruslan, am o întreagă istorie, de pe vremea când tatăl meu avea afaceri cu părinții lui.

La doar douăzeci de ani, Ruslan a preluat afacerea de la tatăl său, care era grav bolnav de tuberculoză, acesta find și motivul morții la doar un an de când fiul său a preluat afacerea.

Totul a mers perfect când tatăl lui trăia, dar apoi banii i-au luat mințile lui Ruslan și am descoperit că prin firma noastră de hoteluri, el își spăla banii din mafia în care intrase.

            Prima dată am crezut că nu este adevărat, când Ryan mi-a spus. Dar după mai multe investigații am aflat că este adevărat și după multe amenințări, până la urmă a cedat și mi-a vândut mie acțiunile. A jurat atunci că se va răzbuna și mult timp am stat în gardă, asta până când am cunoscut-o pe Alida.

De atunci nu l-am mai urmărit, mai ales că agentul pe care îl plăteam mi-a spus că s-a întors de doi ani în Rusia, unde și-a deschis niște afaceri.

Când am primit plicul cu informații de la el, am răsuflat ușurat. Dar se pare că am făcut cea mai mare greșeală din viața mea, când am crezut că am scăpat de ura lui.

Mai bine îl dădeam de atunci pe mâna poliției și acum el ar sta în locul meu.

—  Ai o vizită, țipă la mine un polițist și îl văd cât de încet se deplasează spre celula mea. Îmi vine să îi dau una ca să ajungă mai repede, mă ridic de pe pat și nerăbdător aștept să descuie odată celula.

            Deja m-am obișnuit cu protocolul de aici, așa că îl las pe el să o ia înainte și eu îl urmez liniștit.

Nu m-am gândit nici o clipă să evadez de aici, mai ales că nu știu cum ai putea să faci asta într-o secție de poliție, care este împânzită de camere și polițiști.