Furtuna Inimii

Capitolul 4

        

                O nouă zi începe cu sunetul vesel al alarmei de la telefon, o închid cu ochii închiși și decid să mai stau zece minute în pat, gândindu-mă la săptămâna ce o să vină, care este destul de încărcată.

             După ce alarma sună din nou, decid să mă trezesc abandonând patul cald și mă îndrept spre baie unde îmi fac dușul revigorant de dimineață. După ce îmi folosesc loțiunea favorită, mă îndrept spre dressing de unde îmi iau o cămașă albă și o fusta neagră cu talie înaltă, lungă până la genunchi și cu o despicătura până la jumătatea coapsei. Parul mi-l fac bucle lejere și mă machiez discret, doar cu un tuș negru, care îmi scoate mai mult ochii albaștri în evidență și puțin rimel.

Când sunt pregătită i-au telefonul și o sun pe Olivia:

— Bună, îmi răspunde pe un ton vesel și fresh, ca de obicei, nici nu știu de ce mă mai mir, dacă buna dispoziție ar vrea un alt nume, clar s-ar numi Olivia.

— Bună dimineața Oly. Eu plec mai devreme la clinică azi că până în întâlnirea de la zece, trebuie să văd cu balul ce mai trebuie rezolvat.

— Păi și eu sunt gata, într-o jumătate de oră ne vedem la clinică.

— Ok, cu Patricia ai vorbit? o întreb contrariată că nu m-a sunat până la ora asta, de obicei mă trezește înaintea alarmei.

— Da am vorbit, o să trec eu să o iau de acasă, îmi răspunde ea puțin tristă și reacția ei îmi întărește ideea, sigur nu este în apele ei și asta îmi dă o stare de disconfort.

— S-a întâmplat ceva cu ea? Îmi pari supărată.

— Cred că iar s-a certat cu Andrew.Era ciudată când am sunat-o. O să vedem când ne întâlnim cu ea dacă e adevărat sau are altceva, mormăie Olivia.

— Ok... să mă anunți când ajungeți ca să bem o cafea că nu mai am timp să beau acasă, îi spun în timp ce îmi căutam portofelul prin casă, apoi închid telefonul.

          Cu gândul la Patricia, mă duc să îmi iau pantofii și mă îndrept spre mașină. Îmi pare atât de rău când se ceartă cu Andrew și suferă al dracului de mult, dar nici nu poate să stea fără el. Este exact ca un dependent și asta mă îngrijorează cel mai mult.

Cu capul în nori nici nu știu cum am ajuns în fața clinicii. Iau o pauza de la gândurile mele, pentru că acum sunt nevoită să îmi pun masca și zâmbetul cordial pe care îl port zilnic. Câteodată mă miră și pe mine cum de reușesc, cred că dacă dădeam la actorie eram cea mai buna actriță mincinoasă.

              Intru în clinică și mă duc la lift, când ajung tastez numărul optsprezece ca să ajung la etajul unde am biroul. Când termină de urcat și ușile se deschid Felicity mă întâmpină cu bucuria ei inocentă, cum rar mai vezi în zilele noastre și numele o caracterizează destul de bine.

Pe lângă faptul că este o secretară excelentă, ăsta e motivul pentru care lucrează cu mine de aproape doi ani, de multe ori mă văd pe mine înainte ca în inima mea să se instaleze furtuna permanentă, care nu dă semne că ar vrea să se oprească.

— Bună dimineața Alida, mă întâmpină Felicity în timp ce încerca să își așeze firele rebele, care se desprindeau din cocul ei.

— Bună dimineața Felicity, te rog să mă anunți când ajung Olivia și Patricia și să ne aduci 3 cafele la mine în birou, îi spun amuzată de cât se chinuia cu părul rebel, este o perfecționistă convinsă.

— Ok, cafea neagră cu un cub de zahar? îmi spune făcându-mi cu ochiul, ca de fiecare dată știe foarte bine ce îmi doresc.

—Vezi de ce te iubesc eu pe tine, îi răspund zâmbind, dar nu apuc să fac doi pași de la biroul ei că o aud cum răsfoiește agenda uriașă și începe să vorbească.