Capitolul 24 (Dean)

3.1K 175 7
                                    


Perspectiva lui Dean

Trei luni au trecut de la moartea Patriciei, trei luni nenorocite în care Alida nu mai este ea, trei luni care au transformat-o într-un robot.

Toate lucrurile le face mecanic, fără pic de vlagă în ea și simt cum nervii mei sunt întinși la maxim, când mă minte în față că este bine.

Chiar și când l-am adus acasă pe Rex, cățelul de care are grijă la clinică, a avut o reacție plată, doar un mic rictus în colțul gurii și atât.

Acum stau în balansoarul din spatele casei și privesc stelele, alături de un pahar de scotch și un trabuc. Știu că o să mă simtă că am fumat, chiar dacă atunci când am aflat că este însărcinată am convenit amândoi să renunțăm la acest viciu.

Doar că am rămas fără nici o idee, nu mai știu ce să fac să o scot din negura, care îi întinează sufletul, faptul că nu dă glas durerii o macină pe interior și a transformat-o într-o femeie, pe care de multe ori nu o recunosc.

Nu o să uit niciodată irișii albastri, care mă priveau mustrători când am deschis nervos ușa de la sală, toată noaptea i-am visat, iar când i-am povestit lui Ryan de ea a făcut mișto de mine toată ziua și este de înțeles, de la Serena nu mai m-a atras nici o femeie, mai ales una, care a început să țipe la mine din prima clipă.

"—  Frate, e nebună, mai avea puțin și îmi dădea una în gură, îi spun amuzat lui Ryan și începem să râdem amândoi, mai ales eu când am văzut că este mică de înălțime și cu tocurile abia îmi ajungea până la gât, era ca un bichon, care sărea la gâtul unui lup

— Măcar ți-a înseninat ziua, concluzionează Ryan și abia acum realizez că are dreptate.

Am avut o zi de rahat și ca să fie totul perfect am cumpărat și niște acțiuni la o clinică veterinară de la Samuel. Este un vechi prieten de al tatălui meu și când mi-a propus nu m-am putut abține să refuz oferta.

Am auzit multe despre femeia, care deține clinica și chiar dacă este tânără, a reușit să ajungă printre primele afaceri de succes din Miami.

Misoginismul din mine își cam face de cap, dar mă încumet și preiau acțiunile de la Samuel, fără să mă mai gândesc prea mult.

— Ieșim să bem un pahar de tărie sâmbătă, mă întreabă Ryan și accept fără să protestez.

Știu că de Hayley are grijă bona, chiar dacă mă gândesc din ce în ce mai mult să o concediez, ceva îmi spune că nu este ceea ce vrea să pară.

Așa că sâmbătă seara îmi iau o cămasă albă și niște blugi negri, apoi împreună cu Ryan am intrat în clubul, pe care îl frecventam cân d aveam nevoie să mă destind puțin.

— Dean i-a uite ce fete frumoase au intrat, îmi atrage atenția Ryan și îmi ridic privirea din pachetul de țigări, cu care mă jucam absent.

Am rămas fără cuvinte când mi-am văzut blonda nervoasă, cu încă două fete, care se mișcau în același tandem.

Dar nu asta mi-a atras atenția, ci rochia neagră, care îi lăsa tot spatele la vedere, apoi se mula perfect peste corpul ei firav. Tocurile nu foarte exagerate îi completa perfect ținuta, nu era nimic vulgar, cum vedeam de obicei în cluburi, sau cel mai probabil atitudinea îi nu lăsa să dea de înțeles asta.

Câțiva bărbați de la masă își întorc capul, de m-ai aveau puțin să își rupă gâtul.

— Frate, dar ai rămas blocat, nu glumă, îmi atrage Ryan atenția și abia atunci realizez că am rămas blocat cu privirea la masa lor.

Furtuna InimiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum