Furtuna Inimii

Capitolul 15

        Simt cum aerul ajunge tot mai greu în plămânii mei și broboane de transpirație se scurg lin de pe fruntea mea. Încerc să mă mișc puțin de lângă Dean, dar nu am nici o șansă că imediat mă lipește de pieptul lui gol și își așează piciorul peste ale mele.

Soarele încă nu a răsărit, dar eu nu mai am stare în pat așa că mai fac o încercare să mă dau jos din pat și spre norocul meu de data asta reușesc fără să îl trezesc, doar bombăne ceva și se întoarce pe cealaltă parte.

Când ajung cu tălpile pe podeaua rece un fior mă trece pe șira spinării, care într-un fel este reconfortant. Îmi trag tricoul pe care mi l-a dat Dean mai bine în jos și în vârfurile degetelor plec spre bucătărie.

        În casă este o liniște deplină, spre norocul meu, așa că mă duc la bucătărie unde dau drumul aparatului de făcut cafea, care să îmi dea puțină energie, dar nu mai am răbdare și îmi aprind o țigară.

Astăzi la ora nouă decolează avionul Patriciei, încă nu îmi vine să cred că toate astea mi se întâmplă mie, am senzația că sunt într-un coșmar din care vreau să mă trezesc și nu reușesc.

Sunetul strident făcut de expresor mă scoate din gândurile negre, care și-au făcut loc în capul meu de la prima oră a dimineții, mă ridic repede de pe scaun ca să nu trezesc toată casa.

        După ce îmi torn cafea mirosul ei îmi dezmiardă simțurile și mă așez înapoi la masă de unde îmi iau țigara jumătate fumată, dar nu apuc să beau puțină cafea că aud ușa de la intrare cum se deschide. Inima îmi stă în loc pentru câteva secunde și uit să respir, o siluetă mică se tot apropie de bucătărie și fără să îmi dau seama un țipăt ascuțit îmi părăsește gâtul, care o sperie pe cealaltă femeie și îmi repetă reacția așa că ajungem să ne speriem una de alta.

—Cine ești, o întreb speriată și încerc să îmi reglez respirația, care cu greu îmi dă voie să îmi oxigenez corespunzător plămânii.

—Claire, bona lui Hayley, spune în timp ce se sprijină de un scaun, acum îmi pare rău că am țipat și am speriat-o, dar nu mă așteptam să intre cineva în casă, mai ales așa de dimineață.

Pe scări se aud pași grăbiți și lumina se aprinde în toată casa, perfect, s-a dus momentul meu de liniște și mă blestem în gând. În ușă apare Dean și Augustin cu ochii umflați de somn, care ne studiază din cap până în picioare, dar Augustin rămâne blocat cu privirea pe mine și abia atunci realizez că am doar tricoul lui Dean pe mine și încerc să trag de el cât pot de mult.

—Ce s-a întâmplat de faceți atâta gălăgie, ne întreabă Dean apoi vine lângă mine, se așează pe scaunul de lângă mine și mă trage în brațele lui în timp ce trage de tricou în jos de mai are puțin și îl rupe.

—M-am speriat de Claire, nu știam că vine cineva în casă la ora asta și nici că Hayley are o bonă, spun pe un ton critic, dar Dean doar își mijește ochii și mă strânge puțin de șold.

—Ca de obicei domnișoara Alida are ceva de obiectat, continuă Augustin cu tonul caracteristic, care deja mă enervează și nu înțeleg de ce nu mă suportă de nici o culoare.

Îi arunc o privire, care îl reduce la tăcere și se duce să își toarne o ceașcă de cafea, iar eu și Dean ne aprindem o țigară. Încerc să mă dau jos din brațele lui, dar mă prinde cum își dă seama ce vreau să fac și mă așează la loc.

        Se lasă o liniște deplină, Claire a dispărut din bucătărie și deja simt o tensiune în aer, fiecare având motivele lui. Chiar dacă nu am terminat de băut cafeaua, Dean se ridică de pe scaun și mă trage după el pe scări până în dormitor.