Furtuna Inimii

Capitolul 7

                  Chiar dacă mă așteptam la întrebarea asta, în inima mea tot speram să nu se interpreteze. În acest moment toate înjurăturile, pe care le știam erau îndreptate către bărbatul absolut superb din dreapta mea.

—Nu formăm nici un cuplu și accentuez cât pot de elegant cuvântul "cuplu", după cum bine știți domnul Dean Brown este noul meu asociat la clinica, pe care o dețin și acesta este motivul pentru care am venit împreuna la acest bal, privirea reporterei  enervante se schimbă clar deranjată de răspunsul meu.

Îmi ridic privirea spre Dean, care avea zâmbetul acela pervers, l-am mai văzut și în club. Doar mult mai amuzat de toate situația penibilă și explicațiile, pe care le dădeam. Dar ce mă deranja cel mai rău e că el nu zicea nimic,o să i-o plătesc mai târziu.

— Ce așteptări aveți de la acest bal ? continuă cu șirul monstru de întrebări, la care răspund mecanic, dar cu încrederea cuvenită și zâmbetul cordial atașat, dar gândul îmi fugea numai la speculațiile, pe care o sa le văd mâine în ziare.

              Când termină cu întrebările, pășim elegant până spre scena unde toate VIP-urile făceau poze și se conformau cerințelor fotografilor. Bineînțeles că nici noi nu am scăpat de insistențele lor, în consecință blitz-urile au început din nou să mă orbeasca.

 Am scăpat relativ repede când Dean m-a tras spre interiorul sălii unde totul arăta perfect, deja era aproape plin, dar nu vedeam cele două persoane importante.

— Patricia și Olivia sunt deja la masa, ne așteaptă, îmi șoptește Dean la ureche și simt cum pielea mi se furnică când aerul expirat de el mi se lovea de pielea mea.

Nu mai așteaptă să răspund, că mă ia de mână și ne îndreptăm spre masa, care ne era destinată nouă.

        Până să străbatem toată sala ca să ajungem la locul nostru, nu am putut să nu admir salonul, care era îmbrăcat în haine festive, fețele de masă negre în contrast cu argintiul scaunelor și al perdelelor. Orhideea albă stătea la loc de cinste, vesela era așezată într-o linie perfectă și imaginea, care completa tot acest tablou, este un candelabru, care lumina măiestos toată încăperea.

Priveam fascinata în jurul meu, sunetele scoase de pianul negru lucios din mijlocul scenei, mă ducea cu gândul la  poveștile cu prinți și prințese, cu care mama mă adormea în fiecare noapte în copilărie.

— Ai făcut o treaba foarte bună și simt o unda de mândrie în glasul lui Dean, dar nu mai apuc să îi răspund că ajungem la masă unde îmi sar în brațe cele două fete.

— Felicitări Alida, ai făcut o treabă excepțională. Toată lumea este încântată am auzit mulți invitați, cum spuneau numai lucruri de bine, exclamă încântată Olivia.

— Haideți fetelor nu mă mai lăudați atât, fără voi nimic nu ar fi fost la fel, spun cu un glas ștrangulat de emoție și nu mă refer doar la seara asta, fără ele nu aș fi putut să mă ridic din întunericul, în care picasem acum ceva ani.

           Emoționata mă uit la Olivia, care era însoțită de Ryan așa cum mă așteptam, Patricia de Andrew, care vine și mă salută cordial, dar nu scapă de privirea mea ucigătoare, are să îmi dea multe explicații.

        Toată lumea se așează la locul lor și pentru o jumătate de ora, cât aștept ca să sosească toți invitații, ne antrenăm în diferite discuții.  Nu pot să nu văd privirile, pe care și le arunca reciproc Olivia și Ryan,  lucru care mă bucură, dar în același timp mă îngrijorează puțin. Se vede clar că Olivia este topită după el, dar de Ryan nu pot să îmi dau seama, nu îl cunosc deloc și îmi este teama să nu fie vreun "Don Juan" și să își bată joc de prietena mea.