În jurul nostru este o atmosferă încărcată, nici muzica mlădioasă, care îmi încânta simțurile până acum câteva minute, nu o mai pot auzi, doar un singur nume: Serena.
Oricât aș încerca să mă mint că nu este ea, trăsăturile atât de asemănătoare cu ale lui Hayley, mă contrazic total.
Înghit în sec și simt cum mă pierd încet, încet. Nimeni în jurul nostru nu mai zice nimic, nu mai am puterea să m-ai privesc pe altcineva, doar pe blonda din fața mea, care își mută privirea când la mine, când la Dean.
— Ce cauți aici? spune printre dinți Dean și mă cutremur la auzul vocii lui.
Îl cunosc deja prea bine, iar în voce îi simt furia, dar în același timp și durerea, pe care nu o poate ascunde oricât ar încerca să desimuleze acest lucru.
— Am venit la un eveniment Dean, mai nou nu am voie? replică în voie femeia și îmi adun toate forțele că să nu sar în părul ei perfect coafat.
Deja mă simt în plus și fac câțiva pași spre scaunul în dreptul căruia scria numele meu, simt nevoia să stau, altfel cred că picioarele îmi cedează în orice moment, dar Dean este mai rapid și mă apucă după mijloc și mă trage lângă el, până mă lipește de trupul lui.
Îmi ridic privirea spre el, dar nu pot citi nimic. Chipul parcă îi este de piatră, nici o emoție nu îi traversează chipul, dar simt că îmi fierbe sângele în vene când un gând macabru își face loc în capul meu: oare vrea doar să o facă geloasă?
— Alida Smith, preiau inițiativa când iar se lasă o liniște apăsătoare, care îmi face urechile să țiuie.
— Serena, îmi răspunde calm și cu un zâmbet arogant pe buze, care mă face să îmi ies din minți și dacă nu ne-am afla în public i l-aș fi șters fără prea multă greutate, fosta iubită a lui Dean și mama lui Hayley, continuă și cu asta mi-a pus capac.
— Nu te poți numi mamă doar că ai născut un copil, știi măcar cum arată acum? Habar nu ai, așa că nu ai nici un drept să spui asta, continui pe un ton jos și amenințător.
Toată lumea de la masă sunt șocate și nu scot un cuvânt, Ryan o săgeată cu privirea într-un mod dur, Olivia este șocată și își întoarce privirea spre mine, iar Aiden este parcă de pe altă planetă, nu cred că înțelege ceva din ce se petrece.
— Nu știi multe Alida, așa că nu ai nici un drept să mă judeci, mai bine ai avea grijă de copilul tău.
— Te contrazic Serena, știu prea multe și nu îți face griji pentru mine, sunt destul de capabilă să am grijă de ambii mei copii. Acum te rog să pleci de aici, dacă vrea cineva să vină după tine nu o să îl împiedic, stai liniștită.
Ochii ei mă străfulgeră într-un mod agresiv, dar nu o să dau nici un pas înapoi, nu o să devin un subiect de bârfă din cauza unei târfe, fără nici un pic de onoare în ea și care ajunge să se înjosească doar pentru atenție.
Îl apucă pe Aiden de mână, nu înainte de a se uita lung la Dean, dar acesta nu schitează nimic de minute bune, apoi îl trage după ea ca un cățel. Ce dracu, parcă nu este Aiden, așa fuge în urma ei, nu mă gândeam că este atât de lipsit de bărbăție.
Răsuflu ușurată când nu o mai văd în raza mea vizuală și apuc paharul de apă rece, gâtul deja îl aveam uscat și aproape că gem când îi simt răcoarea lichidului, dar inima încă îmi bătea foarte tare și parcă ar simți tot ce se întâmplă în jurul lui, bebele mișca tot mai frenetic.
CITEȘTI
Furtuna Inimii
General FictionDin durerea sedimentată se formează o rocă, care în timp se transformă într-un zid de apărare în jurul inimii, fiind cel mai greu lucru de doborât. Alida, o tânără de douăzeci și cinci de ani, cu un trecut dureros care a marcat-o, cu o furtună în s...