Furtuna Inimii

Capitolul 9

                   "Sper ca accidentul de zilele trecute ți-a adus aminte de ce ți-am promis. C"

        Corpul a început să îmi tremure incontrolabil, fără să mă gândesc ii iau bucățica neagră de hârtie din mâna lui Dean și îl recitesc până când ochii mei sunt împăienjeniți de lacrimi.

        Mă lipesc de peretele rece și încep să tremur și mai tare, nu mai țin cont că sunt udă toată, mă las încet pe perete până ajung cu genunchi de gresie pentru că simt că nu mai pot sta în picioare. Strâng bilețelul în mână cu atâta ură, de care nu credeam că sunt capabilă să o simt pentru cineva.

        Închid ochii și îmi apare în gând ultima mea discuție cu Cedric din ziua în care l-am părăsit:

" — Ți-am zis să nu mă mai suni, de ce tot insiști? țip la Cedric, fără să mai țin cont că sunt în centrul orașului Miami, vreo trei persoane au întors privirea spre mine, probabil speriați de glasul ridicat , dar îi ignor și ochelarii mari de soare mă protejează de curiozitatea lor.

— Te-am sunat aseară, răspunde Cedric, de ce nu mi-ai răspuns?

— Cred că am fost destul de explicită când am vorbit ultima dată totul s-a terminat între noi, nu mai avem despre ce vorbi. Și faptul că nu ți-am răspuns la cele 70 de apeluri cred că a fost destul de evidentă intenția mea, îi răspund cu glasul sugrumat de durere.

— Tu chiar vrei asta? Hai să ne mai dam o șansa, îți promit că o să mă schimb și totul o sa fie bine iubito, știi doar că te iubesc mai presus de orice, cât îmi doream să cred tot ce auzeam, dar știam foarte bine că asta nu o să se întâmple niciodată.

— Știi bine că asta nu e adevarat, m-am săturat de scenariul ăsta Cedric, o să ne împăcăm acum și la prima ocazie în care o să ți se pară ceva nebunesc, gelozia ta iar o să preia controlul și tot așa o luăm de la capăt. Tu nu înțelegi că m-am săturat? Eu nu pot trăi în teroarea asta continuă, nu mă mai recunosc eu nu sunt așa, tu m-ai transformat într-o antisocială.

— O să mă schimb, promit iubito și îl simt cum își tine lacrimile în frâu, dar nu pot să mai cedez,  chiar dacă știu că și inima mea o să moară odată cu iubirea mea pentru el, nu mai pot continua să mă mint singură. Am făcut asta în ultimii ani, fără nici un rezultat favorabil pentru relația noastră, pur și simplu am obosit să mă lupt cu persoana, pe care am iubit-o cel mai mult pe lumea asta.

— Mai ții minte ce îmi spuneai tu la fiecare ceartă și atunci îmi apar în minte toate părțile urâte ale certurilor noastre, care durau destul de mult și erau destul de frecvente.

— Adio, răspunde Cedric.

— Și eu ce iți spuneam de fiecare dată când te auzeam spunând asta? respirația începe să se precipite cu fiecare clipă, în care așteptam răspunsul lui.

— Că în momentul în care o să îl zici, totul atunci chiar s-a terminatși nu mai există cale de întoarcere.

 Minimul de control, pe care îl mai aveam s-a dus dracu, lacrimile curgându-mi nestingherite pe obraji.

— Adio Cedric, dacă m-ai iubit vreodată la aceeași intensitate ca mine, te implor să nu mă mai cauți!

Chiar dacă mai aveam atât de multe lucruri să ii spun, închid telefonul și ma așez pe prima bancă pe care o vad. Sentimente de ură, furie, neputință, frustrare, o furtună de sentimente negative îmi cuprind inima și mă las pradă lor, nu mai vreau și nici nu mai pot să mă lupt cu nimeni, nici măcar cu propria inimă.