Furtuna Inimii

Capitolul 8

        "În seara asta o să fii numai a mea" cuvintele pronunțate de Dean îmi făceau picioarele ca de gelatină  și stomacul se strângea într-un mod delicios, ceea ce nu am mai simțit de foarte mult timp.

Îmi dă drumul de la pieptul lui și mă prinde de mână, lucru, care îmi face plăcere pentru că am nevoie de susținere în momentul de față.

        Limuzina ne așteptă în fața hotelului, ca de obicei îmi deschide portiera și mă ajută cu trena rochiei,  care mi-a dat multe bătăii de cap în seara asta.

Dean îmi închide portiera, apoi traversează în jurul mașini. Se oprește în dreptul șoferului, dar nu aud ce îi spune, deschide ușa din dreptul limuzinei și se urcă pe bancheta.

Deschide o sticlă rece de șampanie, toarnă un pahar pe care mi-l înmânează și îl accept fără să ezit. Puțin alcool este o binecuvântare pentru mintea mea deja răvășită de o furtună de gânduri. Picioarele deja mi s-au umflat și mă dor îngrozitor de la câte ore am stat în seara asta, îmi ridic puțin rochia și îmi întind un picior ca să se mai relaxeze puțin.

— Te dor? sparge liniștea bărbatul de lângă mine, dar nu mai apuc să spun ceva că îmi apucă picioarele și le ridică la el în poală.

— Ce faci? întreb speriată de gestul lui rapid, dar în același timp uimită, de fapt tot comportamentul lui mă uimește și de multe ori nu știu cum să reacționez.

— Așa o să te simți mai bine și începe să îmi desfacă breteaua de la sanda, care mi-a lăsat un semn de toată frumusețea, la fel face și cu cealaltă și le aruncă pe jos în limuzină. Apoi cu degetele lui fine începe să îmi maseze tălpile, care se bucura de un tratament regesc.

        Îmi las capul pe geamul mașinii, închid ochii și mă bucur de atingerile lui, care îmi trimit câte un impuls electric în fiecare celula din corpul meu, o parte care nu a mai fost atinsă de mult timp reacționează cel mai bine. Nu mai vreau să mă împotrivesc, cel puțin în seara asta simt nevoia să mă simt răsfăță, fără să vreau scot un geamăt și imediat ce realizez deschid ochii panicată rugându-mă să nu o fi făcut-o decât în gândul meu. Rânjetul din colțul gurii lui Dean îmi demonstrează exact contrariul, dar nu mă mai interesează închid ochii și mă las în mâinile lui, care din când în când urcă puțin mai sus de glezna.

        Corpul se încăpățânează parcă să memoreze toate atingerile lui, cât mă lăsam desfătată de masaj simt miros de fum de țigară, deschid ochii imediat și văd țigara aprinsă chiar lângă buzele mele. Fără să mă gândesc o prind între buze și trag înfometată din ea, dar ochii mei albaștri îi fixează pe cei ai lui Dean, care mă privește atât de intens încât pot jura că i se schimbă culoarea ochilor din albastrul electric într-un albastru cenușiu plin de dorință.

 După ce îi dau drumul țigării întind mâna să o apuc,  dar Dean este mai rapid ca mine și își duce rapid țigara între buze și trage un fum, rămân hipnotizată și oricât aș vrea să îmi iau privirea de la el nu pot, creierul deja nu mai răspunde la comenzi se încăpățânează din răsputeri să facă numai ce vrea el.

Când mașina se oprește, suntem treziți din transă și atunci realizez că nu am întrebat la ce restaurant mergem, dar sunetul valurilor îmi dă de înțeles că suntem undeva aproape de plaja.

— Unde mergem? 

Întreb, dar nu primesc nici un răspuns, doar îl văd pe Dean cum se dă jos din mașină și vine pe partea mea să îmi deschidă ușa. Atunci îmi dau seama că nu sunt încălțată și mă aplec să îmi caut sandalele prin limuzina.