Furtuna Inimii

Capitolul 6

              Și ăsta a fost momentul în care am clacat, deja ce se întâmplase în ultimele zile era prea mult pentru mine.

Nu puteam permite ca cineva să îmi dea viața peste cap într-un așa hal, îmi iau inima în dinți și răspund:

— Dean ce vrei, îl întreb mai mult printre dinți și mai aveam puțin să îmi mușc limba ca să nu încep să țip la el ca o descreierată.

— Am înțeles că nu vrei să mergem împreună la bal, îmi răspunde cu o calmitate enervantă parcă o face intenționat.

— Ai auzit bine, asă că găsește-ți pe altcineva să enervezi acolo că la mine nu o să ai ocazia asta, îi răspund în timp ce mă așez pe canapeaua din sufragerie.

— Ok, atunci eu nu merg, zice el nonșalant.

 E clar, vrea să mă ducă la spitalul de nebuni cu atitudinea asta a lui, nu îl cunosc doar de câteva ore și deja îmi vine să îi trag un glonț în cap.

— Ai înnebunit? Cum dracu să nu mergi, ai uitat că ești acționarul firmei mele? deja mă scoate din sărite cu nepăsarea, care o afișează asupra obligației sale.

— Eu nu uit nimic păpușă, dar cum nu am parteneră nu pot veni așa că tu o să te descurci să le explici tuturor de ce nu sunt prezent, își termină speech-ul cu o notă de amuzament în glas conștient că m-a prins în cursă și că nu îl mai pot refuza.

—Nu joci drept, tu habar nu ai cât am muncit pentru prestigiul acestei firme și să nu ai impresia că o să te las pe tine să distrugi tot ce am clădit eu, îi spun înfrântă știam că de data asta a câștigat.

— Niciodată nu joc drept Alida și crede-mă că nu asta e intenția mea, dar ți-am zis condițiile pentru care o sa vin la bal, și în acel moment mi-am dat seama că am pierdut acea luptă.

— Ok, ai câștigat această luptă, dar nu războiul, miercuri la ora 19:00 în față la hotel Hampton Inn, îi spun dintr-o răsuflare și îi închid telefonul fără să mai aștept vreun comentariu sarcastic.

        După ce am luat cina, mă decid să îmi fac o baie relaxantă, a trecut ceva vreme de când nu m-am mai răsfățat și la câte mi s-au întâmplat în ultima vreme, fiecare nerv din corpul meu strigă după nevoia de relaxare.

Când cada s-a umplut, mi-am pus un pahar de vin rosu, la care am "asortat" o bine meritată țigară și am intrat în apa colorată mov din cauza sărurilor minerale.

Mirosul de iasomie de la lumânările parfumate îmi inundau simțurile olfactive și îmi dădeau o pace meritată, îmi închid ochii și îmi las capul deja suprasolicitat de la câte gânduri îmi bântuie acum pe cadă.

        Nu știu cât timp a trecut, dar apa era deja aproape rece, mă ridic din oaza mea de liniște îmi usuc parul cu uscătorul, mă dau cu loțiunea obișnuită, apoi mă îmbrac în rochia de noapte neagră de mătase și mă pierd într-un somn adânc.

        Când razele soarelui au pătruns prin ferestrele mari din dormitorul meu m-am trezit. După dușul rapid mi-am ales o rochie albă la care am asortat un colier negru și niște cercei simpli,  îmi completau la fix ținuta business, pe care o adoptam de fiecare dată când mergeam la birou, machiajul simplu caracteristic, apoi m-am încălțat cu pantofii negri.

        Mă urc în mașină și mă îndrept spre clinică, cu gândul numai la balul de caritate de mâine. Așa mi-am adus aminte că trebuie neapărat să mă duc la mall să îmi iau o rochie, chiar dacă aveam multe acasă, nu "dă bine"să fii văzută cu aceeași rochie de doua ori, că doar asta așteaptă cei care lucrează în presă.