Atinși de flăcări: Metamorfozis (II)

Metamorfozis: Săpături în trecut

—Seth?

Seth mormăi ceva, încercând să se mute pe stânga, dar greutatea cărţii pe care o avea pe abdomen îl opri. Adormise pe jos, rezemat cu spatele de tăblia patului, iar Gale abia acum îl vedea, după ce îşi terminase cercetările. Desigur, observase că Seth nu-i mai dădea târcoale cum făcuse când ajunseseră la el acasă, dar crezuse că acea carte despre licantropi îi atrăsese suficient de mult atenţia ca să stea într-un loc pentru prima dată în întreaga lui viaţă. Dar se părea că Gale se înşelase. Seth putea sta în loc mai mult de zece minute doar dacă dormea sau dacă era legat cu lanţuri.

—Seth, trezeşte-te! A sunat Kit. Christine va deschide portalul curând.

Gale îl mai văzuse dormind, dar de data aceasta Seth părea încruntat şi agitat chiar şi în somn, şi nu împăcat, cum o făcuse atunci când cedase după transformarea eşuată de acum o săptămână. Gale îi netezi părul şi tânărul scoase un sunet înfundat din capul pieptului, ca şi cum ar fi mârâit. Sau ar fi tors. Pe Gale îl amuză, determinându-l să continuie dezmierdatul, iar Seth păru să se tolănească şi mai tare pe covor.

—Haide, Seth...

—Nu vreau să plec, se plânse el, încercând să îşi acopere faţa cu antebraţul.

Gale îl privi. Nici el nu voia să-l lase să plece, dar dacă planul lui funcţiona, nu trebuia să-şi mai facă griji cu privire la dorul pe care plecarea lui Seth l-ar fi adus. În fapt, dacă pleca cu el, lucrurile deveneau de zeci de ori mai uşoare decât dacă ar fi rămas în Syracuse.

—Dar dacă merg şi eu?

Seth îşi luă imediat braţul de la ochi. Privirea lui păru pentru o clipă confuză, încă deranjată de lumina din cameră, iar Gale aşteptă ca el să se trezească complet. Apoi tânărul se ridică în şezută, punând cartea despre licantropi deoparte şi strângându-şi braţele la piept. Gale ştiu care avea să fie răspunsul lui. Promptul, stoicul, de neclintitul...

—Nu.

Gale ridică nemulţumit din sprâncene.

—Eu aleg dacă vin sau nu, zise el. Nu mă poţi controla.

—Oh, ba pot, chiar dacă asta înseamnă să te leg de pat şi să te las aşa până te găsesc ai tăi.

Pulsul lui Gale o luă razna când Seth se aplecă înainte, apucându-l de tricou şi trăgându-l ameninţător spre el. Când încercă să-l sărute, Gale îi acoperi gura cu palma, legănând din cap. Ochii lui Seth se întunecară şi sprâncenele i se apropiară.

—Nu mă convingi aşa, îi zise Gale, iar sub palma lui, buzele lui Seth se lungiră într-un zâmbet.

—Pot pune la bătaie mai mult decât atât, dacă doreşti.

Gale nu căzu în plasă. Cunoştea replicile ălea prea bine, poate şi el le zisese cuiva la un moment dat, de aceea Seth trebuia să vină cu ceva nou ca să-l prindă cu garda jos. Iar Seth veni. Palma lui ajunse în spatele genunchiului său şi Gale fu tras înainte, mâna lui alunecând de pe gura lui Seth ca să se rezeme de marginea patului, de o parte şi de alta a tânărului. Gale îşi ţinu o clipă respiraţia. Toate acele lucruri erau atât de ciudate, dar totodată atât de euforice, iar Gale râvnea după ele chiar dacă o parte din el încă era nesigură cu privire la cum aveau să decurgă lucrurile între ei.

—Ştii, zise Seth, mi-am adus aminte de ceva. Ţi-am rămas dator cu lovitura aceea.

—Şi eu care speram să fi uitat, bombăni Gale.

Seth chicoti şi se întinse să-l sărute. De data asta încercarea lui îşi atinse scopul. Trecuse ceva timp din septembrie şi până atunci, de când Seth îi trimesese un pumn în falcă pe holurile şcolii din vina lui Scout. Ce-i drept, Hades vindecase rănile, dar în ziua aceea tot duruse ca naiba. Dar acum, când Seth mângâia acele locuri cu buzele lui, Gale îşi spuse că, da, meritase totul ca să ajungă în această ipostază. Seth ştia ce făcea, iar când gura lui se apăsă peste vena groasă de pe gâtul său, care pulsa sânge la o viteză nebună, Gale îşi muşcă buza ca să nu scoată vreun sunet. Înafara faptului că orgoliul său ar fi fost bine zguduit de acea reacţie vulerabilă, nu ar fi fost tocmai în regulă ca mama lui să intre exact atunci în dormitor, pentru cine ştie ce motiv inventat doar ca să verifice ce se petrece.