Atinși de flăcări: Metamorfozis (II)

Metamorfozis: Legături de sânge

Gale ştia unde să se ascundă. Spre norocul lui şi al lui Seth, ceilalţi erau deja în conac şi tânărului îi fu uşor să ocolească grădina din spate şi să se lase în genunchi, în zăpadă, cu capul la aceeaşi înălţime ca pervazul geamului. Singura îndatorire a lui Seth era să-i trimeată pe toţi prin portal şi el să rămână ultimul, ca Gale să poată ieşi din ascunzătoare şi să-l urmeze.

Uşor de zis, greu de făcut.

Seth intră înăuntru, scuturându-şi părul şaten de zăpadă. În conac, aşteptând în tăcere, erau doar Blaise şi Skye. Blaise era rezemat de balustrada scărilor şi Skye se ridică în picioare de pe prima treaptă şi fugi să-l întâmpine, aşa cum făcea mereu. Îl strânse în braţe şi îi netezi părul şi, deşi era ciudat, lui Seth îi plăcea la nebunie când cineva îi făcea astfel.

—Unde este Kit? se interesă Seth, privind cu coada ochiului spre ascunzătoarea lui Gale.

—El şi Scout trebuie să apară.

—Scout?

Skye legănă alert din cap, întorcându-se la locul ei. Seth privi o clipă în jur. În conacul Morgenstern era frig şi mult întuneric, iar dacă nu se înşela, în mijlocul camerei, pe jos, era sânge uscat. Seth era capabil să-l miroasă şi stomacul i se strânse. Îşi întoarse imediat privirea şi încercă să facă teama să dispară, dar ea rămase în interiorul sufletului său la fel de insistentă, cerându-i să-l lase pe Gale într-un loc sigur. Dar chiar dacă nu respecta planul, Gale tot ar fi găsit o cale să li se alăture.

—Seth, ai vorbit cu ai tăi?

Seth îşi trecu mâna prin păr. Lăsă rucasul să-i cadă peste podeaua murdară, un nor de praf ridicâdu-se după impact, apoi îl privi pe Blaise.

—Da, răspunse Seth. Dar nu le-am spus despre toată treaba cu licantropia. Cred că şi-ar ieşi din minţi.

—Veşnica scuză cu excursia într-un stat învecinat? îl întrerupse Skye.

Seth râse.

—Da.

—Nu te vei putea ascunde de ei toată viaţa, Seth. Dacă cel care te-a muşcat e alfa, atunci...

Seth simţi cum i se strânge stomacul şi primul lui gând fugi la Gale, care asculta conversaţia de afară cu sufletul la gură. Îi amorţise piciorul în acea poziţie, aşa că încercă să-şi lase greutatea pe piciorul stâng, dar genunchiul lovi în perete şi Gale îşi muşcă limba ca să nu spună ceva. Seth tresări în interiorul conacului. Privi agitat în jur, dar Blaise şi Skye nu păreau să fi observat.

—Ştiu, replică în cele din urmă tânărul. Sunt pregătit de orice. Totul va fi bine.

Blaise şi Skye schimbară o privire, apoi amândoi zâmbiră complice. Seth se încruntă şi, într-o singură clipă, Skye era lângă pervazul geamului unde se ascundea Gale, cu capul aplecat ca să-l vadă pe tânărul ascuns.

—Ei bine, zise Blaise din cealaltă parte a camerei, dacă Kit îl prindea pe intrusul acela, nu urma să fie totul atât de bine.

—Bună, Gale! salută Skye, şi Gale se ridică în picioare roşu datorită frigului şi a ruşinii.

Lui Seth îi părea nespus de drăguţ. Skye, aşezată pe pervazul geamului, legănându-şi jucăuş picioarele, îşi îndreptă privirea spre el, cu acel licăr amuzat în ochii ei de culoarea fagurelui de miere.

—Super-simţuri, zise ea, atingându-şi cu un deget lobul urechii. Plus că Gale nu e tocmai tăcut. L-am auzit când a dat cu genunchiul în perete.