Atinși de flăcări: Metamorfozis (II)

Metamorfozis: Zeiţa Luminii

Joy ştia cum arăta Scout. Ştia, pentru că o mai văzuse în liceu, însă nu mai ştia şi de ce era Scout în apartamentul lui Kit şi Hades, atunci când ea a intrat înăuntru. Brusc, întrecerea avută cu Hades îşi pierduse amuzamentul. Lăsându-l pe Church jos, Joy îşi ridică braţele la piept, privirea ei intersectându-se cu cea a lui Scout. Simţi pieptul lui Hades lipindu-se de spatele ei şi încercă să-şi relaxeze muşchii umerilor. Ştia că asta încerca el să îi spună, atunci când degetele lui i-au gâdilat calme palma.

—Scout? replică Hades. Ce cauţi aici?

—Pe tine, recunoscu Scout, mutându-şi hotărâtă privirea, spre el. Mi-ai făcut o promisiune, Hades.

—Am spus că te voi ajuta, dar nu şi când sau cum. Nu ai citit termenii şi condiţiile, Scout.

Scout strânse furioasă din dinţi. Joy încercă să-l privească pe Hades cu coada ochiului, cât să-l facă în vreun fel să tacă. Nu-i plăcea când el se comporta astfel. Nu-i plăcea când îl vedea profitând de speranţele şi naivitatea altor persoane. Joy ştia că Scout era o victimă în toată nebunia lui Serje. Ştia că fata din faţa ei avea cu adevărat nevoie de ajutor şi nu-i purta pică. Se simţea datoare într-un fel pe care nu-l mai simţise până atunci. Serje distrusese totul, o distrusese pe Scout, în căutarea puterii. În căutarea distrugerii lui Hades, în căutarea blestemului lui Azazel. Acum, Scout nu mai avea nimic.

—Se mai aplică termenii şi condiţiile dacă îţi spun că ştiu cine l-a ajutat pe Serje să distrugă Linderhof?

Hades se încordă automat. Joy putu auzi cum fiecare respiraţie din cameră se frânge, mai puţin a lui Scout, a cărei expresie rămase neutră, împietrită. Însă, cu o smucitură bruscă, Hades o ocolii pe Joy, cât să se îndrepte cu paşi apăsaţi spre Scout. Nu mai încăpea îndoială, Hades o ura pe Scout Ozera, iar dacă Kit nu i-ar fi tăiat calea, atunci ceva rău s-ar fi putut petrece. Joy fu nevoită să se repeadă şi să-l prindă de mâneca bluzei, cât să-l tragă înapoi şi să-i murmure agitată numele. El se opri, dar în tocmai ca un animal scos din sărite, rămase cu ochii aţintiţi spre trupul lui Scout, care era acoperită de un Kit serios, a cărui privire făcu focul din Hades să se mai domolească.

—Hades.

Mereu existase ceva în vocea lui Kit care te făcea să vrei să-i faci pe plac. Pe lângă asta, Joy ştia că efectul pe care îl avea Kit asupra lui Hades era greu de explicat şi de înţeles. Cert era că înverşunarea de pe chipul lui Hades dispăru la scurt timp după acea intervenţie calmă, dar hotărâtă, a lui Kit, iar presiunea din aer se risipii. Sub atingerea lui Joy, Hades se destinse, făcând un pas în retragere.

—Îl vreţi pe Serje, continuă Scout disperată, dându-se într-o parte, cât să poată discuta direct cu Hades. Eu pot să vă ajut să-l găsiţi. Fac orice, în regulă? Dacă îl prindeţi pe Serje viu, atunci...

Vocea i se frânse şi culoarea îi părăsi chipul. Joy vedea cum îi tremurau mâinile pe lângă corp, înainte ca ea să le strângă în pumni.

—Fac orice, sfârşi ea.

—Orice e un cuvânt mare.

—Încetează, Hades, ceru Kit, apoi se întoarse spre Scout. Nu putem avea încredere în tine dacă tu nu ai încredere în noi. Dacă vrei ajutor, trebuie să colaborezi şi să ne spui toate detaliile legate de Serje. Tot ce ştii, Scout.

Scout îl privi preţ de câteva secunde, iar Kit nici nu se mişcă, părea că nici nu respiră. În cele din urmă ea oftă şi îşi abătu privirea într-o parte.

—Până să fug, începu ea, îl vedeam mereu vorbind la telefon. Când l-am întrebat cu cine tot vorbeşte, mi-a spus că are un prieten din Cabal care îl putea ajuta cu ancheta despre moartea lui Sebastian.