Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Adriana
Aștept. Ceasul ticăie, timpul pare la randul lui să scarțaie, pendulează încontinuu, parcă la randul lui nehotărat și se întreabă:ar trebui să merg drept înainte, ori să răman pe loc?
Zumzetul din clasă se intensifică cu fiecare minut, iar toți numărăm în gand. Atmosfera e încărcată și densă, pare la randul ei pe punctul de a dispărea, dar nu mai continui să mă gandesc prea mult la ce va urma, nici la ce-a fost, vreau doar să trăiesc această clipă.
-Trei...doi...unu...am murmurat eu scurt, iar clopoțelul sună.
Mi-am aruncat ghiozdanul pe umăr și mi-am îmbrățișat în grabă colegele, urandu-le o vacanță minunată. Încă un an de școală încheiat cu bine. Mă simțeam în al nouălea cer și aveam impresia că am mai trecut un alt impas al vieții. Trei luni fără stres, trei luni unde mă puteam bucura de puțină liniște, trei luni de repaos.
Aveam senzația că din nou ceasul vieții mele o luase de la bun început,cum se întampla în fiecare vară. Am ieșit din liceu și am continuat să alerg simțindu-mă eliberată de o imensă povară.
Autobuzul a venit curand și m-am aruncat pe un scaun, chiar în spatele șoferului cu zambetul pe buze. Zgomotul celorlalți pasageri, vremea călduroasă și frenezia, claxoanele, toată această agitație prevestea sosirea și dominația verii. Pentru prima oară nu am mai fost deranjată să mă uit pe geam și să văd atat de multă viață și energie cum se perindă prin oraș, și atat de mulți adolescenți care se bucurau de o odihnă binemeritată.
I-am trimis un mesaj lui Matei sperand că fratele meu deja pregătise masa. Eram așa de înfometată că aș fi fost capabilă să mănanc trei porții de mancare chinezească și alte trei porții de mancare tradițional-romanească.
Am trecut pe langă singurul parc din oraș. Ora 2:30, nimic nou și cel puțin 31 de grade celsius. Vremea se anunța călduroasă în următoarele săptămani, în sfarșit scăpam de ploaie, de griji și alte suferințe minore ale vieții. Eram liberă să fac ce doresc acum.
Am coborat în stație și am luat-o printre blocuri, trecand pe langă biserica din cartier și pe langă un șir de magazine. Zece minute mai tarziu eram în fața ușii, apăsand cu frenezie pe sonerie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
