Două lumi, o singură realitate

Cand lumile noastre se ciocnesc

Adriana

Cum fratele meu s-a reîntors, am pornit imediat la drum, fericită să mă aflu în sfarșit în compania lui Mark.Ceilalți membri ai trupei erau la fel de prietenoși, dar părea să adopte încă un aer detașat, rezervat ce mă stingherea ușor.

Am realizat curand că această ciocnire dintre lumile noastre nu va fi ușoară, această ciocnire a fost violentă, iar diferențele culturale aveau să ne încurce în timp. Eu nu știam limba, iar ei pe a noastră. Mark era capabil să susțină o conversație în engleză pană la un anumit nivel, doar Matei se putea descurca ușor, putea să se miște pe ambele fronturi și să mai destindă atmosfera. 

În plus, îi înțelegeam pe aceștia, nu în fiecare zi vezi pe străzi vedete foarte cunoscute și persoane străine din altă țară. Am observat că în general nu se atașează ușor de oameni, că sunt foarte prevăzători și atenți, deși au o inimă bună și pot fi răniți ușor.Iar cand aud acel cuvant în engleză pe care ei îl pronunță cu atat de multă nonșalanță mă simt derutată și sunt pe punctul de a mă panica.

Fiindcă doar acum am realizat adevăratul zid ce mă despărțea cu adevărat de Mark.Nu doared iubirea noastră ne poate apropia, încă nu ne cunoșteam reciproc, iar această cunoaștere cere timp, dar știam că nu e vorba numai de o atracție la mijloc.

Fiindcă eram sigură că țin la Mark într-un fel intim, personal, foarte profund la care nu am mai ținut la vreun alt băiat pană acum(în cele mai restranse relații ale mele la distanță).

dar cu fiecare pas făcut spre noul apartament simt povara unui nou început, unui drum necunoscut ce mi se așterne în față și realizez din nou cu stupoare cat suntem de diferiți.nu știu nici măcar dacă el este sigur de ibuirea noastră, poate oricandsă se îndrăgostească de o altă fată, mai normală, mai apropiată de aceeași rasă cu el, poate să mă uite, mai ales dacă ne vom certa și sunt convinsă că nu vor exista certuri pe viitor.

Fiindcă nu știu nimic despre el, nici măcar ce mănancă, oare care este felul lui favorit de mancare?

Niciodată nu m-am gandit că poate fi atat de complicat să stabile și o relație.Dar trebuia să bănuiesc desigur că nu va fi ușor.Deoarece nu sunt îndrăgostită de un roman, ca mine, ci de un coreean, nici măcar un alt popor european, vorbească aici despre o altă lume, cu reguli stricte în care mă avant fără să o cunosc cu adevărat, în sens profund.

Și recunosc, mă declar speriată, incapabilă de la bun începu să mă adaptez. Cand Matei a spus o glumă în engleză, iar Mark le-a împărtășit-o băieților ei doar au zambit și au încuviințat politicos din cap, cand însă el a început să radă cu poftă, în spiritul nostru, plin de voioșie, vervă și oftă de viață, nu au făcut decat să se holbeze la noi uimiți, de parcă am fi ucis un om.

Iar acest eveniment nu a reușit decat să mă frapeze mai mult și să adancească golul existent între noi.Am început să simt tot mai pregnantă acest zid, cu povara lui usturătoare cand am privit în jur și deși vedeam oameni obișnuiți care se îndeletniceau cu aceleași treburi zilnice ca cei din țara mea, tot rămaneam uimită de mersul lor diferit, aparte, simplu, elegant, tăcut,de saluturile grăbite, de plecăciunile scurte și evident cum puteam să uit de numele straniu al străzilor?Care păreau infinite și de nenumăratele postere, de reclame, de forfota mulțimii mai numeroasă decat a noastră, de străzile suspendate pe care le mai zăream la intervale regulate, de benzile mari, parcă uriașe pe care se întindeau linii de mașini fără nume, dar fiecare etichetă cu propria sa familie, cu o identitate și o istorie proprie.

Am fost distrusă de lumea nouă, depășită, umilită.Am fost lăsată în urmă, deși multe minuni am văzut în lumea mea, contrastul dintre cele două țări era izbitor, la fel ca și fiecare gest al oamenilor pe langă care treceam.