Povestea merge mai departe,continuă cine poate...

63 8 5
                                    

Jung Kook

L-am privit scurt pe Rap Monster așteptand un răspuns.Mi-ar fi plăcut să mă joc tot restul zilei cu băiețelul urat și înfumurat, dar cum nu eram șeful prin zonă am ales să îl consult pe căpitan.Un alt rand de priviri furișe, iar răspunsul îmi e brusc dezvăluit.

Mi-am ascuns zambetul mulțumit și am afișat în schimb o mină vicleană, batjocoritoare.Citeam cu o ușurință stranie disperarea și teama din ochii lui.Oricine ar fi fost tipii aceia îl înspăimantau. Nu m-am putut opri să nu mă întreb cat de periculoși erau într-adevăr aceștia. Oare ce le făcuse? 

La cum arată mă aștept să-i călcat rău de tot pe nervi.Arată ca un hoț, dar totuși, aerele și postura superioară(din punctul lui de vedere evident) îi sunt parcă de divă, nu cred că nici măcar Rap avea figurile tipului ăsta, iar el cunoștea bine acest jargon.

Mă aplec spre el și îl fixez cu privirea.

-Deci? Te-ai gandit mult ca să răspunzi la o întrebare atat de simplă? Doar vrem să îți știm numele, serios. Ori ai ceva de ascuns atunci? nu par a fi un amnezic, poate mă înșel. Dacă minți oricum el va știi-arăt cu un gest solemn, prefăcut spre Rap Monster-crede-mă , tipu le un șaman priceput.

M-am abținut cu greu să nu izbucnesc în ras.Clar nu îi plăcea să fie șucărit.

-Voi vă bateți joc de mine? ne întrebă el scurt și ne aruncă o privire rece

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Voi vă bateți joc de mine? ne întrebă el scurt și ne aruncă o privire rece.Sunt...Kim So Jung. Am fost răpit de acei tipi, deoarece tatăl meu e un om de afaceri foarte cunoscut, iar aceștia voiau să obțină o recompensă grasă de pe urma mea. Am evadat ca prin miracol din ghearele lor, iar acum trebuie să mă întorc de urgență în Seoul. Mai doriți să știți și altceva, șmecherilor?

Analizand privirea lui sceptică și sfidătoare am ajuns la concluzia că tipul era un clovn, îi plăcea să se de-a în spectacol și să fie ultimul care dă replica.

-Ar trebui să-l credem pe ăsta? îl insultă din nou Rap Monster, făcandu-mi cu ochiul. 

-Da, pare să bată campii. i-am susținut eu argumentul cu o voce nevinovată.Ochii tipului scăpărară plini de furie.

-Nu minte, interveni brusc Rap și îl privi scrutător. Deja începuse să fie din ce în ce mai cald în cabină. M-am tras de tricou și l-am lovit iar cu talpa adidasului în gamba piciorului. Văd asta, totuși, nu cred că spune adevărata variantă a poveștii, ci una mai prescurtată, a presărat ici-colo cate un detaliu esențial și a construit o frumoasă minciună, mai bine zis un shit colorat.

Tipul păru contrariat de-a dreptul.

-Bine, tu ai vrut-o băiatule, sper că te vei simți mai eliberat pe mainile acelor tipi și că ei se vor arăta mai îndurători după ce vor fi pus mana iar pe tine. Vor fi bucuroși să te revadă.

Două lumi, o singură realitateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum