Două lumi, o singură realitate

Reîntoarceri apar, noi dușmani dispar....

Sungyeol

-Spune odată Sungyeol, dragule. tună scurt nemernicul și apăru în spatele meu.

Am simțit cum o roșeață vie mă năpădește, iar inima mi-o luă la goană.Amenințarea lui mă izbi în plin, oare ar fi îndrăznit să mă rănească într-o biserică?

-Eu...m-am balbait și am ras ca un netot, în timp ce mana șerpoaicei se odihnea în continuare pe brațul meu drept. Spaima îngrozitoare de care mă temeam se pare că reuși să mă copleșească în final.

Dar cand mi-am ridicat privirea din pămant și m-am ferit de ochii reci și dușmănoși ai tuturor celor din jur, inclusiv ai preotului, care bătea impacientat din picior și am întalnit ochii aceia sinceri, înflăcărați și plini de nerăbdare a lui Yugyeom inima mi-a mai venit la loc.

Vedeam că mă susține, în plus, nu era singur!Sunggyu în persană era acolo, pentru mine și aștepta parcă să înceteze acest circ în care se trezise implicat. Mi-am reamintit atunci de termenii din contract și mi-a venit să mă plesnesc peste față.

Cum de nu m-am gasit de la bun început la sta?

-Îmi pare rău draga mea Jii Hee, dar am  responsabilitate față de echipa mea, am uitat cu desăvarșire, îmi pare rău Sunggyu, că am fost la un pas greșit de a-mi pune în pericol echipa, dar nu mă voi căsători cu tine. Îmi pare rău.

Întreaga mulțime trepidă, iar agitația tatei fu înlocuită de  manie cruntă.

-Dar dacă am vorbit deja cu managerul tău,băiete? Dacă el deja știe? Totul?puse întrebarea de baraj tatăl scorpiei.

-Exact, cum să mă refuzi, Sungyyu?Doar suntem prevestiți unul celuilalt.adăuga ea privindu-mă cu răutate, api îi aruncă o privire îngrozită și enervată lui Yugyeom care vru să se strambe la ea.

L-am auzit pe Yugyeom cum icnește și o boscorodește în barbă, dar și furia lui Sunggyu cand își auzi iar porecla pronunțată, în favoarea mea. de parcă era vina mea că numai în acest mod îmi putem prescurta și eu numele. Cum aș putea să mă numesc astfel? Sun?Fii serios!

-Ori ai un alt motiv ascuns? mă întrebă el scurt și își pironi ochii săi reci în ai mei.Tata îl susținu înverșunat.

-Deja a oferit un răspuns.tună scurt Sunggyu și se apropie de mine.

Dar tatăl meu se băgă între noi.

-Atunci va părăsi acea echipă în care se află pentru că ăsta e destinul lui.

-Nu puteți să vă obligați fiul să vă placă dumneavoastră pe plac. i-o reteză el scurt.

-Sunggyu...m-am balbait eu speriat. Dar el îmi aruncă o scurtă privire piezișă, dar nu dădu înapoi.

-Sunt tatăl lui și știu ce e mai bine pentru el, dragul meu Hoo-San, poți să te ocupi tu de acești invitați nepoftiți?

-Suntem într-o biserică...vru să intervină preotul, dar tatăl meu îl ignoră complet. Îl împinse pe Sunggyu, iar acesta se clătină pe picioare.Am vrut să intervin ,dar ea mă prinse de braț și mă trase spre ea, vrand să mă sărute. I-m dat peste mană, dar mă temeam să nu lovesc prea tare, ori să nu fac vreo altă prostie.

-Mia repetă încă o dată răspunsul,dragule. tună din nou preotul, vizibil plictisit de acest circ, de parcă nu ar fi fost primul la care lua parte, deși părea acum îngrijorat.

Cațiva bărbați îl prinseră de braț pe Sunggyu și vrură să-l scoată pe sus din biserică, dar Sunggyu se strecură printre ei, dar tata fu mai rapid și își înfipse degetele mari în umărul său.