Nu am îndrăznit să îmi ridic privirea din pămant și am continuat să alerg cu chipul îngropat în maini. Lacrimile îmi curgeau șiroaie, în timp ce moliciunea lor se amesteca treptat cu suferința mea acută sufletească.
Din nou am făcut-o lată. Nu mă pricepeam la nimic, nu eram capabilă nici să stau în rand cu alte fete, deși fusese împinsă. Tot eu sunt vinovată, ce caut aici? Nu ar fi trebuit să vin, ci să o refuz, chiar dacă însemna o cumplită dezamăgire pentru Alexa.
În schimb am venit, a fost și alegerea mea, acum sunt sigură că cei șapte vor avea probleme, dacă presa chiar filma scena? Oricum aveam destule probleme cu Matei, nu doream să fiu și eu una pentru alții. Am hohtit puternic și m-am îndreptat spre un lift, aproape uitasem că eram la etajul doi. Am apăsat cu furie pe butoane, sperand că niciun cameraman nu se încăpățanse să vină după mine ori să mă urmărească ca pe o pradă.
Regretam că îmi abandonasem fratele și verișoara, dar nu mai eram capabilă să discern prrpia-mi suferință de realitatea dură, sufocantă ce mă înconjura, stramtorandu-mă din toate părțile.Eram făcută să aduc probleme, urăsc să pricinuiesc necazuri unor persoane necunoscute, iar eu tocmai asta am făcut.
Am scancit din nou și mi-am dat 10 palme peste față. Cand m-am pocnit peste față a zecea oară ușile liftului se deschiseră brusc. Am avut norocul să dau peste un lift gol. M-am aruncat cu capul înainte și am apăsat grăbită pe buton. Parter. Bun, o să am tot restul zilei la dispoziție să îmi plang de milă. O jale cumplită mă cuprinse.
Sunt doar o amărată care visează în fel și chipuri că un mare cantăreț celebru din altă țară o va lua în căsătorie, de-a dreptul penibilă. Ce cred eu că fac? Nimeni nu o să se uite vreodată la mine. Părul roșcat în ochi, în timp ce ușile liftului se închideau treptat. Dar o siluetă familiară reuși să se strecoare în ultima clipă înăuntru și să mă prindă de braț.
-Hey, ești bine? mă întrebă o voce masculină blandă și groasă.
Am făcut ochii mari.
Imposibil.Ăsta e un vis, un film de groază! O telenovelă!
Nu am îndrăznit să îl privesc, deși bănuiam că este el. Dar în schimb am continuat să plang.
-Hey, te rog nu mai plange, nu a fost vina ta, fii serioasă, niciun om sănătos la cap nu ar fi supărat pe tine, în plus nu tu ai fost cea care a greșit. Ai fost împinsă și îmbrancită cu forță, ar fi trebuit să fac eu ceva, dar....ca de obicei nu sunt bun la nimic.
Mă trezesc din senin că rad isteric, probabil eram în stare de șoc sau inconștiență.
-Tu?Să nu fii bun la nimic?Scuză-mă, ești un cantăreț, o vedetă în plină ascensiune, aivoce, știi să dansezi uimitor și mai ești și karatist pe deasupra, le ai pe toate. Nu pretinde că mă cunoști, habar nu ai ce înseamnă să fii o povară pentru cineva, ori să trăiești de pe o zi pe alta îngropată în griji.
-Înainte de a fi cantăreț, am fost și eu doar un simplu tip ca oricare altul, iar faptul că sunt o vedetă nu mă face cu nimic să fiu mai presus ca tine.În plus, nu ai greșit deloc, eu în general sunt blestemat și împiedicat. Nu tu.
Am vrut să îmi ridic privirea, dar știam că arăt ridicol.
-Uită-te la mine, te rog. În final mia-m făcut curaj și l-am privit pe Mark drept în ochi. Nu-mi venea să cred, el era...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
