Două lumi, o singură realitate

Visuri devin realitate, omul mai plin atunci de dualitate?

Adriana

-Nu-mi vine să cred. am murmurat eu cu voce stinsă.

M-am așezat pe canapeaua din sufragerie și am încercat să accept noua viață ce mi se deschidea înainte. O alegere pe care eram forțată să o fac, din pură voință. Dar nu mă simțeam împăcată cu gandul că aveam să-mi părăsesc patria în favoarea unei lumi pe care nu  cunoșteam.

Matei se așeză în dreapta mea și mă stranse puternic de mană, încercand să mă consoleze. Avea doar 19, dar se străduia să facă față tuturor poverilor care i se așezaseră de-a lungul timupului pe umeri. Aici puteam fi inclusă și eu. După moartea părinților am fost distrusă, dacă nu l-aș fi avut pe fratele meu nu cred că aș fi reușit să trec peste această pierdere.

Muriseră într-un accident aviatic. Tot ce a mai rămas din ei, sunt amintiri, poze, trăiri și emoții petrecute prin gandurile unor ființe tulburate. Ne-am împăcat amandoi cu greu cu această soartă, dar am luptat, iar Matei nu a renunțat. 

Și-a găsit de lucru într-un bar de noapte și lucra adesea peste program, iar cu puținii bani trebuia să ne asigurăm hrana de toate zilele și să plătim datorii costisitoare, care creșteau din lună în lună. Știam că într-o zi vom fi depășiți de situație. Și am fost. Chiar luna trecută ni s-a tăiat lumina, iar acum stăm adesea cu lumanarea în special noaptea, dar, cum zilele de vară sunt acum lungi nu ar fi o mare problemă. Nu aveam calculator, doar cate un telefon pe care îl încărcam o dată la cateva luni. 

Am avut o viață gra și cand trăiau părinții noștri, se certau mereu, iar adesea casa noastră devenea un adevărat camp de luptă. Mă amuz acum de aceste amintiri neplăcute, fiindcă eel sunt tot ce mi-au mai rămas...cu ei doi.

-Adriana, gandește-te la această schimbare ca la un nou început. Vei sta în capitala unui stat foarte dezvoltat, cu o economie uimitoare și o forță impresionantă. Te vei acomoda repede, în plus, verișoara voastră abia așteaptă să vă revadă. 

Aproape uitasem de Alexa. Ea se mutase odată cu bunicul, după moartea mamei(sora ei murise cu mult timp înaintea mamei, iar Alexa a stat la noi o bună parte din copilărie) și de atunci nu  mai văzusem. 

Mi-am privit bunicul și am știut că numai sprijinul lui îl aveam în acest moment. Se pare că nu ne uitase, dacă venise pană aici numai ca să ne ia cu el, acolo, ne iubea mai mult decat aș fi crezut eu vreodată. 

Am izbucnit în lacrimi, dar mai aveam un an de școală, încă nu terminasem. Urma să învăț acum la un liceu din Seul, eram fericită, dar și tristă în același timp, contemplam un viitor sobru, dar plin de umbre și lumini, pale, ambigue, fără culoare.aveam să trec prin multe, simțeam asta...

-Hey, nu mai plange, totul o să fie bine, vei vedea, Adri, hai liniște-te. Rrar folosea tonul acesta bland. L-am îmbrățișat pe Matei și mi-am afundat chipul în hainele lui , apoi m-am dus în camera mea să împachetez.

Mark 

Cand ne-am întors la hotel i-am văzut în trecăt pe Jackosn și Bam Bam. Cum bănuiam se opriseră ca să își cumpere fiecare cate o înghețată, deși Bam Bam avea cel puțin zece acadele în maa dreaptă. Băiatul ăsta era  pacoste desăvarșită. M-am abținut cu greu să nu izbucnesc în ras și i-am salutat energic. Jb se opri brusc în drum, iar eu m-am izbit de acesta și l-am trantit pe asfalt, în timp ce Youngjae(care l-ar fi putut prinde, doar era în stanga lui, la numai trei pași distanță) era mai preocupat de felul în care îi stătea părul, nu de momentul jenat în care îl aruncasem fără să îmi doresc pe Jb.