Două lumi, o singură realitate

Lupt pană în moarte,lupt pentru cele pierdute toate...

La firma Economic South  koreean Company center

-Nu ați reușit încă să aflați unde l-au ascuns pe băiat?întrebă scurt domnul Park.

-Nu domnule, dar încă cercetăm fiecare colțișor din oraș, dar va fi foarte greu să îl găsim fără să nu avem nici măcar un indiciu, nu putem știi unde a fost dus, nici nu putem să urmărim semnalul transmis de telefon, poate fiindcă a fost deja distrus.

 Bărbatul își încleștă furios maxilarul, iar cu un gest scurt din mană îl privi pe interlocutorul său drept în ochi.

-Dacă pană diseară nu vii cu vești mai profunde, cat mai aproape de o sursă, de un loc, orice, o să rămai fie fără slujba pe care o ai, fie fără-un ranjet crunt i se întipări pe buze- propria ta suflare. Viața sau cariera, oare de ce nu ar merge amandouă?adăugă el după o clipă de gandire învartind grațios bastonul din piele de șarpe. Poți să părăsești încăperea. Deja m-ai indispus, nu vreau să te mai văd, acum poți pleca. 

Bărbatul în costum negru, cu o cravată în dungi se înclină respectuos și părăsi încăperea. Trei minute mai tarziu fu deranjat de propria lui secretată. 

-Domnul Kim dorește să vă vadă. spuse femeia cu păr carlionțat prins la spate într-o coadă de cal.

-Foarte bine, invită-l, sunt gata să îl primesc!prunci el pe un ton rece, dar hotărat.

În sfarșit Kim venise. Poate acum va găsi o soluție mult mai adecvată decat moartea. Nu avea să se predea, nu doar în fața unei femei, ci și în fața unei bătrane care dorea răzbunare, întreaga ei viață numai acest gand o ținuse în permanență trează, vie și cumplită.

Un zambet îi înflori la colțuri. Dacă ar fi fost soțul ei un om cinstit poate ar fi înțeles aluziile dure care i se făceau, dar cum nici răposatul nu era un bărbat onest și învartea asemenea lui afaceri necurate nu avea de ce să se îngrijoreze. Niciodată nu îi păsa dacă oamenii din jur mureau, trăiau, ori sufereau. Vedea totul dintr-o singură direcție, iar aceea era doar cea a învingătorilor. Motivele de îngrijorare nu erau făcute pentru cei puternici, le aparțineau doar oamenilor slabi, lipsiți de caracter, forță, de dorința de a stăpani. Doar și puterea devenise o artă, să o stăpanești era cheia cu viclenie.

Un bătranel de statură mijlocie intră în cameră, iar bărbatul se trezi că zambește din nou mulțumit.

-Ce mai face nepoata dumitale,Ale? Am auzit că ai luat sub ocrotire alți doi copii.

-Sunt copiii fiicei mele. Nu aș găsi  mai mare satisfacție decat aceea de a-i știi langă mine.

-Știi bine de ce te-am chemat aici, băiatul e dispărut deja ore întregi. Ziua de ieri a trecut pe nesimțite, cea de azi va însemna fie sfarșitul meu, fie al ei.

-Ce te face să crezi că băiatul mai e încă în viață.

-O cunosc pe bătrană, știu că îi place tortura. Să creeze suspansul, tensiunea, aceea e una din meseriile la care se pricepe mai bine decat oricine. Știu că timpul de gandit e pană astăzi, deja termenul propriu-zis cum ai spus și tu a expirat ieri. Dar mă îndoiesc sincer că l-a  omorat pe Youngjae, dacă ar fi făcut-o, sigur ar fi lăsat întregul oraș să afle, doar e membru al unei bande faimoase, ar fi fost o știre demnă de prima pagină a ziarelor. Se strambă la gandul că putuse să pronunțe numele acelei trupe de nimic. Ori de cate ori am avut altercații și evenimente de acest și ne-am oferit mereu unul celuilalt o zi la dispoziție. Pactul meu se va termina doar astăzi.