Sunt singur. Si trist. Sufăr, desi nu vreau să o arăt. M-as fi asteptat sa ii gadesc pe baieti asteptand in salon cu zambetele usurate, ori sa le vad macar ingrijorarea de pe chipuri.
Dar m-am trezit singur, parasit intr-un salon gol, intins pe un pat de spital la mila unei sorți atat de crude. Am plans o buna parte de vreme si m-am intrebat ce s-a intamplat oare cu echipa mea.
In mod straniu nu ma interesa sa aflu cine era in spatele acelui incident. Copleșit de tristețe mi-am dorit o clipă sa fi murit otrăvit in acele momente deciive, decat sa ma trezesc astazi ca sunt abandonat.
Cand asistenta a intrat in salon si m-a intrebat cum ma simt, am ras amar si am spus cu sinceritate ca am un gol imens in suflet. Sufeream, tristetea mi se citea vizibila pe chip.
Asistenta m-a asigurat ca prietenii mei se vor intoarce. Nu eram sigur. Si nu am crezut-o, desi privirea ei parea fermă și sinceră.
Doctorul a sosit cateva minute mai tarziu pentru o ultimă consultație. Mi-a spus ca sunt foarte norocos ca am scăpat cu viață si că ar trebui să fiu recunoscător ca trăiesc. Marturisirea lui nu mi-a incalzit inima, ci a depus o alta pojghiță de gheață pe sufletul meu pustiit.
Dar, m-a anuntat că nu voi părăsi decat maine spitalul. Doreau sa ma tina inca sub observatie, desi evolutia mea fusese una bună, se temeau sa nu apară diverse efecte secundare, dar îmi era complet indiferent.
Am incuviintat supus din cap si mi-am ferit orivirea. Aveam ochii unui tip depresiv, intristat, ce dorea parca sa sfarseasca cu aceasta viata oribilă.
Atat de rau ma simțeam. Trădat era un cuvant orea bland care sa imi caracterizeze starea deplorabilă in care ma aflam.
Cu ce ma bucura faptul ca am un trup foarte puternic? De ce mi-au permis sa traiesc, sa supravietuiesc? Daca nu am nimic pentru care sa lupt?
Nici măcar Adriana...cea pe care o iubeam atat de mult nu era astăzi aici.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am imaginat ca il am alaturi pe Koko, dar nici asta nu m-a ajutat.
M-am trantit pe pat si am încercat sa imi tin in frau durerea. Dar lacrimile mi s-au prelins incet pe chip. Aratam ingrozitor de oalif, eram foarte sigur.
Nu incetam sa ma gandesc la ei. Jb sigur are un motiv serios pentru care nu a venit. Trebuie sa aibă. Dar ceilalti?
Ei de ce nu ar fi venit? Am lasat ca lacrimile sa mi se prelinga pe chip fără le șter, pierdut în amintiri. Nu au terminat oare de dat acele declarații?
Sunt sigur ca ancheta a inceput deja. Alt motiv al disparitiei lor din scenă nu cred ca există. Să fie la un alt concert si imi duc lipsa?
Nu e posibil, fiindca avem acum un parteneriat strans cu cei din BTS. Oare sa fi fost anulat?
Nu mai stim nimic, ma simteam exilat, departe de tot ceea ce contase pana acum pentru mine.
