Două lumi, o singură realitate

Competiția crește, iar furia uimește

Adriana

-Hai, mai povestește-mi odată cu toate detaliile de rigoare!am miorlăit eu scurt și am împuns-o în braț cu cotul drept.

Ale se lovi cu capul de masă în încercarea disperată de a-și ascunde emoțiile și jena de pe chipul roșu ca focul. 

Am zambit scurt și am părut foarte mulțumită să constat că acum îi mai revenise sufletul în trup, uneori era atat de emoționată încat reușea să se piardă cu ușurință, privea prin tine, iar o astfel de amintire îți dă cu adevărat fiori. Dar, rar își pierdea cumpătul, iar acum se pare că și l-a regăsit, odată cu propriul sange rece.

-Ne-am întalnit din pură întamplare în mall, el ieșea dintr-o sală de bowling, iar eu veneam din partea opusă cu o mulțime de cumpărături în brațe. 

-Nu-mi spune, s-a repezit imediat să te ajute. am spus eu roșind de emoție, auzisem povestea de 10 ore, dar continuam să o ascult și memorez, de parcă ar fi fost a mea. Știam că o să mă întalnesc la randu-mi astăzi cu Mark, nu știam cu ce se mă îmbrac și mă temeam să nu comit iar o greșeală de neiertat. 

Nu vreau să greșesc cu nimic la prima noastră întalnire, dar ca de obicei privesc lumea doar în negru, sunt o pesimistă convinsă...voiam să mă agăț de bucuria și curajul de care dăduse dovadă ale, sperand că voi putea să preiau măcar o făramă din acea forță extraordinară a ei.

-Nu, ai greșit din nou, asta e a 11 oară cand spui asta! Primul lucru pe care l-am făcut amandoi a fost să ne uităm unul la celălalt, apoi el s-a apropiat de mine și mi-a mulțumit pentru acea carte.

-Dar ai cumpărat-o cu traducerea  koreeană? uitasem să îi pun această întrebare esențială în opinia mea.

-Adri, este deja scrisă în limba asta, nu e tradusă din altă limbă. Pe ce planetă ești??

-Mi-e frică..am emoții. am recunoscut eu pe un ton plin de șovăire și emoții scurte, nesigură pe propria-mi reflexie acum.

-Totul o să fie bine, dorești să mai continui? mă întrebă ea din nou, zambindu-mi cu afecțiune, parcă nu era nici ea pe lumea asta, amandouă ranjeam într-una și ne purtam prostește.Cand Matei a coborat din camera lui și ne-a văzut a izbucnit în ras, apoi a trantit ușa casei murmurand că suntem îndrăgostite lulea. 

Evident că l-am bodogănit puțin, dar am uitat curand de acest detaliu.

-Da!Evident! Am spus eu cuprinsă de fervoare.

-I-am spus că a fost un cadou pe care i-am făcut cu mare drag, iar api el s-a oferit să mă ajute cu sacoșele, dar eu m-am împotrivit, iar atunci m-a întrebat dacă nu vreau să îi artă unde este o mică librărie în mall. Evident că am acceptat și l-am condus cu mare drag, iar pe drum ne-am pus unul  celuilalt întrebări obișnuite, foarte banale, api am povestit cate ceva despre noi. Era cam tăcut, dar reușeam de fiecare dată să-l fac să vorbească. Și am fost surprinsă și fericită să constat că el chiar zambește  mereu. Și rade, băiatul ăsta e un optimist convins, dar mi s-a părut că are totuși multe pe suflet, dar că ascunde aceste dureri, că le ferește de ochii lumii.

-Nu ai de ude să știi. Doar nu-l cunoști, poate era doar obosit.

-Se vede ce bine îl știi tu pe Youngjae, vezi că ne ofensezi pe amandoi!

-Sorry!am bombănit eu amuzată Nu am vrut să vă ofensez cunoașterea profundă pe care o manifestați, te cred fată, nu mă mai privi așa cu mutra aceea de vrăjitoare, te pricepi să citești mai bine în sufletele oamenilor.