Două lumi, o singură realitate

Dragoste, închisoare a sufletelor stăpană, dar inima omului rămane păgană...

Scurt anunț(această poveste/carte va avea un număr de capitole mai numeros)

Jb

Nu am știut ce să fac în primele momente ale discuției. Îi citisem privirea îndărătnică, știam că Youngjae avea darul de a fi încăpățanat ca un catar și că adesea îi obliga pe oameni să i se supună. Dar, nu acesta a fost motivul adevărat pentru care l-am lăsat să plece. Mi-a fost greu, recunosc, am fost pe punctul de a-l opri, dar m-am stăpanit(cu greu).

Ci faptul că acum am aflat cine este în realitate. În ultimele zile am început să îi analizez comportamentul, să cercetez în limita posibilităților fiecare membru(el venise doar cu ideea cand vorbise cu mine ultima oară, nu? Trebuia să mă apropii de ei, deși nu cred că el s-a pus vreo clipă pe aceeași listă cu băieții.

Era viclean, dar onest, corect, dar hain, cinstit, dar șo hot cand voia, profitor era sigur, băiatul ăsta ori avea dublă personalitate, ori avea mai multe măști. Ajung să mă întreb care e masca potrivită în care se ascunde realul Youngjae și nu doar bucăți. Dacă aș reface acest traseu, dacă aș asambla ca pe un puzzle toate aceste măști aș putea să-l aflu pe adevăratul Youngjae?

Pană de curand nu aș fi avut curajul necesar, poate nici mandria și orgoliul m-ar fi împiedicat, dar, după ce i-am văzut chipul pe scenă, i-am analizat privirea criptată și lungă, după ce am văzut și acea disperare mascată în spatele unei nepăsări evidente, am decis că ar trebui să știu mai multe despre Youngjae, trebuie să-l cunosc mai bine...

Nu mi-a plăcut să aud din gura lui că a fost șantajat(după ce am dat valoarea bănuielii, el mi-a confirmat-o cu o privire uimită), am fost confuz să descopăr totodată că el știa secretul lui Yugyeom, dar eu nu-l aflasem. 

Din nou ajung la aceste secrete. Și mă întreb iar ca un descreierat, despre ce poate fi vorba??

-Jb, nu vii? De ce te-ai oprit?mă întrebă Mark cu blandețe și mă prinse de braț, trăgandu-mă cu forță. I-am prins curand pe băieți din urmă. Se opriseră în treacăt la un magazin și acum profitau de vremea frumoasă și mancau cu poftă așezați pe bănci ca niște bestii. Nu am crezut că sunt așa de înfometați, recunosc mă sperie cu toții...

-Ție nu ți-e foame, boss?mă întrebă Junior și îmi aruncă un sandviș. L-am prins în ultima clipă și am ales totuși să îl mănanc în picioare. Aveam un obicei să frunzăresc mancarea în timp ce mă plimbam sau ascultam muzică. 

-O să aman turneul în Indonezia. am murmurat eu scurt și am luat un șervețel din mana lui Bam Bam pe care acesta i-l întinsese lui Jackson.

Amandoi s-au uitat la mine pe sub gene, dar eu nici nu am observat și am continuat să vorbesc. Probabil m-am molipsit de la Youngjae. Cand i-am văzut privirea furioasă a lui Jackson și expresia șocată a lui Bam Bam m-am scuzt încet, mai mult pentru familia mea, nu pentru mine, sau ei și am continuat să vorbesc. Eram ca roșu la față acum ce-i drept.

-Nu putem să concertăm fără Yugyeom. În schimb voi purta o discuție serioasă cu managerul. Îi voi spune că vom mai susține două concerte în oraș. Oricum Seoul e o capitală, un loc imens, ar fi o pierdere să nu ne bucurăm de măreția și frumusețea acestuia.Ce spuneți?

-Iar peste două săptămani trebuie să luăm parte și la acea emisiune. Ai uitat că am fost invitați mai demult de către prezentatorii acesteia? Ne vom distra de minune!adăugă Junior ca o scurtă reamintire. 

-Atunci rămane stabilit, așa vom face. am tunat eu scurt. Hai să mergem. 

-Youngjae ce mai ascunde? nu se putu abține Junior să nu mă întrebe cand ne-am urnit din loc. Știu că ai vorbit cu el, am văzut că ai rămas ultimul, după ce ne-am cărat noi.