Două lumi, o singură realitate

Întalnirea e o vrajă, dar ura stă de strajă

Yugyeom

Odată cu ivirea primelor raze de soare rotițele minții mele s-au pus în mișcare. Cand am deschis ochii și am aruncat  o scurtă privire spre ceas am știut că ora mea preferată se apropie. 

Dacă nu venise deja. Ora matinală din zi în care mă trezeam de această dată cu noi forțe proaspetem dorințe, speranțe, temeri și năzuințe. Ora șapte. 

Mi-am făcut în liniște patul și am observat în treacăt absența lui Mark. M-am trezit că zambesc timid. Reușesc mereu să uit că el e defapt cel care se scoală de dimineață și care ajunge adesea cel mai departe. Patul îi era deja împanzit de manuale, culegeri și romane istorice. 

Băiatul ăsta e obsedat de istoria țării sale, ferm convins că orice zi din viața lui începea garantat cu o pagină dintr-un trecut îndepărtat.

M-am îndreptat cu pași mari spre baie după ce mi-am aranjat părul în oglinda din cameră și am stins în treacăt lampa lui Bam Bam pe care o ținea mereu aprinsă noaptea, deoarece se tema de întuneric. Nu eram deranjat și îl înțelegeam și mă bucuram alături de Mark de această lumină sprintenă, vioaie și blandă care ne învăluia mai ușor în lumea viselor, decat ar fi făcut-o în mod normal ivirea nopții.

Mark deschise brusc ușa îmbrăcat într-o pereche de jeanși negri și o bluză lungă, simplă cu inscripția"Born to be a star."

M-am abținut cu greu să nu izbucnesc în ras cand am citit mesajul pe care-l avea el de transmis azi.

-Neața!Scuze că am stat așa mult!Îmi pare rău!Aștepți de ceva vreme aici?mă întrebă el cu voce speriată și răgușită.

-Ah, nu!M-am trezit acum cateva minute. Nu-ți face griji pentru mine.l-am bătut încet pe umăr, cu ezitare.

-Mark...legat de faza acea..îmi pare rău. Chiar regret sincer omule toată tărășenia.

-Hey, nu s-a întamplat nimic rău cu adevărat. Junior va fi okay, i-a trimis noaptea trecută un mesaj lui Jb. Azi ca fi alături de noi. Nu te mai învinovăți în zadar, serios.

-Tu ești bine? am vrut să vorbim..despre...

An știut din acea clipă că nu puteam spune nimănui adevărul. Poate Mark era un băiat de treabă, onest și confident, dar simțeam că asta era o "știre" teribilă pe care numai eu trebuia să o port în tăcere. Un secret îngrozitor, ce trebuia să-l îngrop adanc în inimă.

Sunt diferit și nu în sensul adorabil, plăcut al lui Mark. Ei deveneau atractivi în tot ce voiau să facă. Eu nu mă făceam plăcut sau adorat decat în momentul în care începeam să dansez. Atunci eram fericit și vedeam viața simplă, așa cum mereu dorisem să o văd. Atunci simțeam că pot muta orice munte sau obstacol din calea mea.

Nu aveam să am niciodată charisma lui Junior, farmecul de neconfundat al lui Jb, sau puterea de a răpui inima cuiva doar printr-un zambet drăgălaș, așa cum îl avea Bam Bam. Nu eram nici deștept ca ca Mark, nici secretos și tainic precum Youngjae.

Cat despre Jackson știu că nu mă înghite, dar aș fi vrut să fiu la fel de glumeț și amuzant ca el. Îl invidiam pentru asta. Mie ce îmi rămanea?

Acesta nu era un complex de inferioritate, doar că mă simțeam adesea inutil.

-Sigur. Ochii lui negri mă fixară cu o privire curioasă.

-Voiam să îți spun că niciunul din băieți nu e supărat pe tine. Oricine mai greșește, omule. Asta nu înseamnă că ești blestemat sau că ești detestat de cei din jur.