Două lumi, o singură realitate

După iubire ravnesc, dar nu o găsesc...

Matei

Am privit în continuare pe geam, fascinat de norii buclucași a căror formă se schimba la intervale scurte de timp. Mă simțeam pierdut printre nori, deși era în interiorul avionului. 

Mă întrebam ce senzație îți putea oferi văzduhul. Și nu odată m-am întrebat de ce noi oamenii nu puteam zbura, dar am alungat adesea gandul supărător din minte. Eram surprins că mă purtam ca un copil cateodată, deși, nu intenționam în mod voit asta.

Mia-m rotit privirea în jur, apoi am privit-o în tăcere pe Adri. Chipul îi era mai palid ca de obicei, iar ochii încă îi erau vineți. Plansese pe ziua de azi cat pentru un an întreg. 

Nu m-am putut împiedica să nu simt un imbold de vinovăție la vederea chipului ei. Ne mutam fiindcă eu nu eram în stare să mai lupt. Adriana nu știa, dar, bunicul nu venise el chiar de bunăvoie în țară. Eu îl sunasem și îi povestisem de situația precară în care mă găseam. Cu greu am reușit să-l conving să mă ajute să achit datoriile , dar, în final la-m dat pe brazdă. 

Cat despre mutare, asta fusese totuși originala idee pe care mi-o împărtășise chair el, blingadu-mă să accept. Cam forțat, dar am făcut-o. 

Mi-am trecut mana prin părul ei roșcat, sperand că nu  voi trezi. Merita o odihnă bună cand urma să ajungem. Nu aș fi putut suporta să  o mai văd încă o dată plangand. 

Am oftat scurt și mi-am analizat apoi propria reflexie în ecranul telefonului. Aveam o mutră, care spunea multe despre mine. Eram violent, agresiv, îngamfat, dur, crud și de cand mă știu un concubin.

Cum aveam să îi explic vreodată surorii mele, dacă ar fi aflat, că de la moartea părinților eu o crescusem nu numai din salariul mic, inutil pe care-l luam ca barman, ci și din prostituție. Da, fusesem împins de împrejurări să-mi vand trupul pentru bani, dar numai acei bani, caștigați în plus, reușisem să o ajut pe Adriana să termine și acest an de școală și să plătesc pe cat puteam restul taxelor. 

încercam să nu mă mai gandesc la noaptea aceea, îngrozitoare în care viața mi s-a schimbat complet. Lucrasem atunci numai doar cateva ore, iar banii urma să-i iau abia peste o săptămană, iar Adriana voia să participe la un proiect costisitor al școlii, ce necesita  sumă mare de bani. 

Ce puteam să-i spun? Nu o puteam refuza, mă chinuiam să găsesc o cale de a face rost de bani, curand avea să fie și ziua ei. Trebuia să-i cumpăr și ei ceva, nu? Dar cu datoriile ce aveam să fac?

Eram disperat, țin minte că am luat doar o gură de tequilla, dar simțeam că îmi pierd atunci mințile. Chiar atunci patronul clubului mi-a făcur această propunere, doar mă rugasem de el să îmi mai crească salariul, măcar cu o sută de lei, dar nu a vrut să audă. În schimb mi-a propus această cale murdară...

Am plans în acea noapte, rar izbucneam în lacrimi, eu nu eram un tip emotiv din fire. Dar, în acea noapte mi-am pierdut definitv liniștea sufletească. Și da, eram virgin, probabil de aceea sunt așa de dramatic acum.

Iar tipa cu care...

Mi-am alungat din minte chipul acelei tipe de 17 de ani și am încercat să mă gandesc la o amintire mai veselă. 

Dr, nu am reușit. O oră mai tarziu eram pe punctul de a pica într-un somn adanc, dar Adri m-a trezit atingandu-mă încet pe umăr. 

-Hai, am ajuns. Matei, scoală-te. mă îndemnă ea scurt, ciufulindu-mi părul dat cu fixativ. 

-Nu mă mai atinge am marait eu agasat. Urma să îmi atingă cineva părul. Nu suportam.

Am coborat din avion  pe aeroportul Incheon și am privit cu admirație lumea nouă ce ni se deschidea înainte. Aeroportul era imens, construit parcă într-un stil cu totul diferit față de aeroporturile romanești.