Două lumi, o singură realitate

Noi dureri, noi secrete, nimeni cu sufletul nu mai vede...

Rap Monster

-Tu ai fost nu-i așa? Cum ai putut să faci asta Kim Nam-Joon?mă întrebă Jung Kook aprins.

 Știam că nu aveam să scap de el ușor, nu fără o ceartă bine meritată. Dar nu-mi păsa, am obținut ce am vurt, țineam mult la el, dar mai mult preferam răzbunarea. Era pe primul loc, fiindcă ea mă ținuse ani de zile viu, ea mi-a dat puterea de a merge mai departe, doar această răzbunare pe care o voi săvarși la final cu sange rece, fiindcă nu am renunțat ușor.

Nu mă pot mulțumi doar cu atat, eu sunt genul care preferă tortura, iar pentru mine scopul final e să dizolv Got7 pe vecie. Voi face tot ce îmi va sta în puteri ca să reușesc. Voi lupta, iar dacă asta înseamnă să îl fac pe el să mă urască...ah, nu pot. Dacă el mă va urî...

Era pus pe harță, acum vedeam flacăra din ochii lui, scăpărasem un chibirit ce dorise mereu să devină o flacără, m-am jucat cu focul, iar acum mă puteam arde la propriu.

Eram bucuros că Jimin ne lăsase un moment singuri.M-aș fi simțit ca ultimul idiot dacă ar fi fost și el de față. Dar acum nu mai contează nimic, fiindcă această zi trebuia să vină odată și odată.

-Nu te amesteca Kooky, asta nu e treaba ta, te rog. mă pălmui peste față ca urmare a unui acces puternic de furie.

L-am privit șocat, dar m-am abținut să nu sar pe el și să-l lovesc cu sălbăticie la randul meu. Știa și el bine că îmi testa bine nervii. Mă punea la încercare.Nu-mi plăcea să fiu lovit, nu permiteam nimănui să mă înjosească, fiindcă la un moment sau altul i-o plăteam cu varf și îndesat.

Dar, el e Jung Kook. Nu e un oarecare. Nu e un băiat modest, bișnuit, simplu, banal.

-Cand te amesteci în probleme grave devin și ale mele garantat, fiindcă suntem prieteni, corect? Ești ca un frate pentru mine, Nam-joon. Ce te privește pe tine, mă privește și pe mine.

-De ce? Uite că nu vreau să îți spun nimic, hai, spune, ce o să faci?Te arunci pe geam? 

-Mă provoci?întrebă el cu voce nesigură. Îmi pasă mult ce faci cu viața ta, nu înțeleg ce te-a împins ori cum ai putut să..De unde ai acele videoclipuri? Asta ai făcut, nu? Ia-i înregistrat cu camera ta, nou-nouță pe cei doi.Chiar în seara aceea. Ești josnic.

-Josnic? Habar nu ai tu cat de prefăcuți sunt oamenii, Kooky. am ras eu cu amărăciune.

-Nu văd oricum deja?Nu am unul la doi pași de mine? întrebă el dur și inflexibil.

Cuvintele lui mă durură nespus, mi se înfipseră cu putere în suflet ca niște cuie, iar atunci am simțit că voi pe punctul de a face o mare nebunie.

Dar am încercat să mă calmez.Am refuzat să îl privesc și am oftat scurt.

-Dacă mă cunoști atat de bine cum susții atunci știi că e vorba la mijloc de ceva foarte important pentru mine. De ce nu mă crezi? Ai impresia că sunt orb? Văd cum te îndepărtezi de mine, de ce? Fiindcă sunt dur? Fiindcă nu sunt șeful pe care-l dorești, pe care-l cauți?Pe care-l visezi?NU POT ȘI NU O SĂ FIU NICIODATĂ CA ACEL JAEBUM, PRICEPI?

-Eu nu ți-am cerut să fi ca el, eu ți-am ordonat să-mi spui adevărul. de ce îl aduci în discuție, nu înțeleg, nu am vrut și niciodată nu aș putea să îți cer asta. Știu bine că ești diferit, unic în felul tău, eu nu vreau să te schimbi, eu vreau să fii sincer cu mine.

-Am făcut-o pentru că vreau să mă răzbun, fie, ești mulțumit?i-am aruncat eu adevărul în față și am ridicat vocea cu cateva octave.