Două lumi, o singură realitate

Luptă duc spre a-nțelege, secretele trupei ce vrea să plece

Special chapter(capitol special)

Jb

Urmăream tăcut cum primele raze ale soarelui se infiltrau în cameră, inundand pereții și mobilierul vechi din lemn de santal. Vedeam cum o sferă jucăușă de energie trezea la viață întreaga suflare omenească pierdută în visele înnegurate ale nopții. Razele lui, dimineața caldă, ușorul freamăt al copacilor, primele claxoane anunță o nouă zi, diferită de cea trecută. Totuși, la cat de norocos eram numai plăcută nu se anunța această nouă zi din viața mea.

Deși nu am închis un ochi nu îmi simt corpul obosit. Dar sufletul meu e încărcat. Războiul meu interior de-abia începuse.În momentul în care Youngjae și Junior s-au trezit au avut probabil satisfacția de a găsi un șef cu totul rupt de realitate și pierdut, lipsit de orice speranțe.

M-au găsit murmurand slab și indispus în fața pervazului.Nu mai aveam năzuințe mari că lucrurile aveau să fie cum erau odată. Totul se schimba adesea cu o viteză uimitoare, iar eu nu înțeleeam nimic și răman astfel adesea ultimul care pricepe chiar și cele mai banale evenimente cotidiene.

Nu mai pot face față...

Poate Youngjae are dreptate, nu merit să fiu un lider.

Au încercat să intre în vorbă cu mine, dar nu am răspuns și am continuat să privesc tăcut în gol, chiar multă vreme și după ce ei plecaseră. 

Cat de greu de înțeles putem fi!Azi radem cu gura pană la urechi, dar maine sfarșim o zi teribil și adesea ajungem să suferim. Îi cunoșteam pe băieți de ani buni, dar, spre uimirea mea descopeream că nu îi cunosc în niciun fel, nu în acel sens profund și intim care adesea contează.

Dacă nu îmi înțeleg propria echipă cum mă mai pot numi atunci un lider?

Nu semăn catuși de puțin cu alți șefi, nu sunt arătos ca Sunggyu și B, nici dur și neînfricat ca Rap Monster, nici măcar în stransă legătură nu mă aflu cu membrii echipei. 

O să răman cunoscut drept Jaebum idiotul care nu și-a înțeleg nici cat negru sub unghie echipa. Dar spune că îi pasă, minciuni sfruntate, neadevăruri crunte!

Nu sunt un om cu două fețe, apreciez sinceritatea, iar ei mi-o trădează, dar oare nu fac la fel?

Doar l-am judecat greșit pe bietul Mark...

Dacă sunt artificial și țin doar la imaginea perfectă a noastră, deși aceasta e doar o iluzie?Cine sunt cu adevărat?

Totuși, niciunul din ei nu pare să aibă încredere în mine, doar Junior mai vine și îmi spune ce are pe suflet. Rar, totuși, se descarcă și își descoperă toate slăbiciunile, dar eu le știu, fiindcă m-a lăsat să îl cunosc. Nici măcar nu știu ce bea Yugyeom de exemplu, e și asta o chestie. Nu am habar nici măcar ce mărime poartă Youngjae la încălțăminte și lista continuă...

Nu scot nimic de la el și cand mă izbesc de acel zid mă simt groaznic, nici nu pot să-i forțez, să fac presiune asupra lor, cum am făcut ieri...

Îmi vine să plang. Sunt furios și o fac. Regret că mi-am descărcat furia pe Mark și Yugyeom, în special pe Mark, el nu merita asta. 

Cand am țipat însă la el nu am făcut decat să-mi exteriorizez trăiri puternice îndreptate în realitate asupra mea. A lașității și incapabilității mele ca lider.