Două lumi, o singură realitate

Acel moment în care te blochezi și adevărul nu-l crezi

Youngjae

-Nu-mi vine să cred că mă aflu chiar în incinta unui mall renumit din Seoul. Asta m-a dat gata. Times Square e mai mare decat credeam. recunoscu subtil Jb.

-E unul din cele mai mari din oraș, și unul din cele mai largi. adăugă scurt Mark. 

Mă enerva cu acel zambet al lui atotștiutor, dar am încercat să-l ignor, în plus, era unul din locurile unde mi-am dorit încontinuu să mă aflu din fragedă copilărie.

Seoul nu era doar un oraș oarecare sau capitală, avea tot ce-ți puteai dori și nu era vreo stradă unde să nu dai de panouri publicitare, magazine felurite și clădiri care mai de care mai somptuoase.M-am trezit că admir ultimul trend în materie de haine, sezonul acesta se anunța unul cald. 

-Bun, atunci hai să ne pregătim, fanele doar ne așteaptă. am sfarșit eu abrupt și am izbucnit ușor în ras cand le-am observat fețele nervoase și timide. 

Eram obișnuit să fiu în centrul atenției, nu cunoscusem vreodată dorința puternică și subtilă de a mă ascunde timid în spatele altora. Sunt un tip plin de energie, care încearcă mereu să facă lucrurile în cel mai bun mod cu putință și să vadă fundul paharului cand acesta e plin, într-un unghi pozitiv.

Ne-am așezat comod pe scaune și ne-am pregătit stilourile, pregătiți să ne întalnim cu fanii nștri din Seoul. O întreagă mulțime ce aștepta nerăbdătoare să ne întalnească față în față și poate să ne cunoască. 

Am analizat fiecare chip și am zambit îngăduitor, trecandu-mi mana prin păr și aranjandu-mi pe rand inelele de la mana dreaptă.Spre dezamăgirea mea nu am nimerit langă Jb, sau Jackson măcar, ci chiar între Mark și Yugyeom, care părea la fel de adormit și picat pe ganduri ca întotdeauna.

 Nu văzusem tip mai serios  și mai ridicol în postura de băiat visător. Totuși, după faza aceea cu camera ascunsă, am aflat că nu e un tip așa dur cum pare, la exterior( se pricepea bine să te lovească tipu), ci chiar foarte sensibil, mai ales cand vine vorba de echipă și de ceilalți membri. Părerea lor valora mult în ochii lui, dar am avut întotdeauna sentimentul că se ascunde și e foarte distant dintr-un motiv precis, exact, pe care nu-l înțelegeam. 

Tipul era o enigmă, dacă aveam să-i descifrez vreodată chiar și cele mai ascunse ganduri urma să fiu fericit. Nu aveam nimic personal cu Yugyeom, dar, se uita cateodată la tine cu genu de privire:"Vezi că știu că mă barfiți" de parcă ne-am fi prins în mod inconștient de ceva foarte evident. 

Iar cel mai adesea chiar nu vorbeam de el. Toți aveam o părere bună despre el. Cu Tuan e altă poveste, dar am enumerat-o deja. Dacă pe celălalt tip îl înțelegeam cat de cat acestui tocilar nu-i puteam da pace. 

La început era un tip care abia vorbea cu tine, închis, nesigur, precaut( pe langă el Yugyeom radea și o făcea pe măscăriciu la perfecție), dar treptat a început să fie mai dezghețat,oricum ar fi tot mă enrvează, nu suport să-l văd că o face atat pe istețul, de parcă noi am fi inculți.

Junior se afla în dreapta lui Yugyeom, iar Bam Bam închidea randul . În partea dreaptă se aflau Tuan, urmat de Jackson și Jb.

Nu arăta chiar atat de rău, totuși nu avea să scape ușor de acele vanătăi oribile.Tipul fusese mardit bine, nu glumă. Am oftat scurt și am aruncat o scurtă privire spre rand, cand prima fată îmi apăru înainte cu o carte albastră în mana dreaptă. 

I-am zambit scurt și am luat cartea,oferindu-i un autograf bine schițat. Aveam o manie cumplită de a face totul  perfect. I-am înmanat cartea fetei, odată cu un alt zambet generos la pachet.Aceasta scoase un mare"Te iubesc Oppa" și se pierdu în mulțime.